Turingieni

Hartă a Imperiului Roman la anul 125, cuprinzând și neamurile din Europa, inclusiv locația thuringienilor în Germania actuală.

Thuringienii (sau thuringii, Toringi) au reprezentat o populație germanică care a apărut în zona Munților Harz din Germania Centrală în jurul anului 280, într-o regiune care încă poartă numele lor — Thuringia. Ei au apărut pentru a acoperi un teritoriu lăsat neocupat de către alți locuitori germanici — alamanii — care au migrat către sud. Se poate ca thuringienii să se fi constituit pe baza celor rămași din confederația alamanică, după cum este posibil ca ei să fi constituit un trib de sine stătător. S-a sugerat că ei ar fi fost rămășițe ale tribului hermundurilor. [1]

Istoria politică

Europa occidentală la finele secolului al V-lea.

Thuringienii s-au stabilit în Imperiul Roman la sfârșitul secolului al V-lea. Neamul lor a atins extinderea maximă în prima jumătate a secolului al VI-lea, înainte de a fi cuceriți de către franci în 531532. Examinarea necropolelor thuringiene arată unele caracteristici craniene care sugerează puternica prezență a femeilor sau sclavilor huni, ceea ce poate indica faptul că mulți dintre thuringieni ar fi luat soții de origine hună sau sclavi huni, care urmare a prăbușirii statului hunilor. [2] Din bijuteriile descoperite în morminte rezultă că thuringienii obișnuiau să caute pentru căsătorie femei și din rândul ostrogoților și longobarzilor.

După ce au fost cuceriți, thuringienii au fost puși sub conducerea unor duces franci, însă ei s-au răsculat și și-au recâștigat independența în secolul al VII-lea sub conducerea regelui Radulf I. Către sfârșitul aceluiași secol, părți din Thuringia au trecut sub dominația saxonă.

În timpul majordomului franc Carol Martel și a Sfântului Bonifaciu ("apostolul germanilor"), thuringienii au devenit din nou supuși ai francilor, fiind guvernați de duci franci având reședința la Würzburg, către sud. Autoritatea ducilor de Thuringia s-a extins sub Carol Martel și asupra unor părți din Austrasia și din platoul bavarez, inclusiv asupra văilor râurilor Lahn, Main și Neckar. Orașul-târg Raab constituia frontiera de sud-est a Thuringiei în acea vreme. Văile Werra și Fulda se aflau în interiorul său, formațiunea ajungând până în câmpia Saxoniei în nord. Poziționarea sa centrală în Germania de dincolo de Rin a fos motivul pentru care Thuringia a devenit un punct de plecare pentru misiunea creștină a Sfântului Bonifaciu.

Thuringienii au avut o identitate separată până în anii 785786, atunci când unul dintre conducătorii lor, Hardrad, a condus o insurecție eșuată împotriva lui Carol cel Mare. Carolingienii au codificat obiceiurile și cutumele thuringienilor în cadrul Lex Thuringorum și au continuat să stabilească un tribut în cantitate de porci pentru această provincie. În secolul al X-lea, sub dinastia Ottoniană, centrul puterii thuringiene se afla în nord-est, în apropiere de Erfurt. Încă la finele acestui secol, tributul în porcine era acceptat de către regii germani.

Alte limbi
العربية: ثورنغيون
български: Тюринги
català: Turingis
čeština: Durynkové
Deutsch: Thüringer
English: Thuringii
español: Turingios
français: Thuringes
hrvatski: Turingi
magyar: Türingek
italiano: Turingi
Latina: Thuringi
Bahasa Melayu: Thuringia
Nederlands: Thüringers
polski: Turyngowie
português: Turíngios
русский: Тюринги
srpskohrvatski / српскохрватски: Turingi
svenska: Thüringar
українська: Тюринги