Tratatul de la Lausanne

Pentru primul Tratat de la Lausanne după încheierea Războiului italo-turc din 1911–1912, vedeți Războiul italo-turc #Tratatul de la Lausanne din 1912.
Lausanne
Turkey-Greece-Bulgaria on Treaty of Lausanne.png
Frontierele Turciei stabilite prin Tratatul de la Lausanne
Semnatiulie 1923
Lausanne, Elveția
Intrat în vigoare
Condiționare

Ratificarea de către Turcia și trei dintre următorii semnatari: Regatul Unit, Franța sau Japonia
SemnatariFlag of the United Kingdom.svg Regatul Unit
Flag of France.svg Franța
Flag of Italy (1861-1946).svg Italia
Flag of Japan (1870–1999).svg Japonia
Hellenic Kingdom Flag 1935.svg Grecia
Flag of Romania.svg România
Flag of the Kingdom of Yugoslavia.svg Regatul Iugoslaviei
Flag of Turkey.svg Turcia
DepozitarRepublica Franceză

Tratatul de la Lausanne a fost un tratat de pace semnat la Lausanne, Elveția, pe 24 iulie 1923, care a stabilit apartenența întregii Anatolii și a Traciei Răsăritene la Turcia, anulând astfel prevederile Tratatului de la Sèvres, semnat în 1920 de guvernul otoman[1]. Tratatul de la Lausanne a fost ratificat de guvernul de la Atena pe 11 februarie 1924, și de guvernele britanic, italian și nipon pe 6 august același an. Tratatul a fost înregistrat în „Seria de tratate a Ligii Națiunilor Unite” pe 5 septembrie 1924[2].

Tratatul a pus capăt războiului revoluționar turc dintre aliații din primul război mondial și forțele naționaliste aflate sub controlul Marii Adunări Naționale a Turciei cu sediul în Ankara, aflate sub comanda lui Mustafa Kemal Atatürk. Tratatul a asigurat recunoașterea internațională a suveranității noului stat „Republica Turcia, proclamată la rândul ei drept stat succesor al Imperiului Otoman[3]

Schimburile forțate de populații conforme tratatului de la Lausanne.

Contextul istoric

Vedeți și: Împărțirea Imperiului Otoman și Războiul de Independență al Turciei
Frontierele Turciei în conformitate cu prevederile Tratatului de la Sèvres (1920), prevederi anulate după semnarea Tratatului de la Lausanne (1923), ca o consecință directă a victoriei naționaliștilor turci conduși de Mustafa Kemal Atatürk în Războiul de Independență

După ce trupele Aliaților au fost expulzate de pe teritoriul Turciei de armata aflată sub conducerea lui Mustafa Kemal Atatürk, guvernul din Ankara al Mișcării naționale turce a refuzat să mai recunoască prevederile Tratatului de la Sèvres, semnat de guvernul otoman din Istambul.

Au avut loc negocieri la Lausanne. Delegația turcă a fost condusă de İsmet İnönü, iar cea a Aliaților a fost condusă de secretarul de stat pentru afacerile externe ale Commonwealthului, George Curzon. Eleftherios Venizelos a fost negociatorul Greciei. Negocierile au durat mai multe luni. Conferința de pace s-a deschis pe 20 noiembrie 1922 și, după mai multe runde de convorbiri furtunoase, a fost întreruptă pe 4 februarie 1923 de protestul delegației turce. Negocierile au fost reluate pe 23 aprilie și, după mai multe dezbateri tensionate și proteste ale turcilor, tratatul de pace a fost semnat pe 24 iulie, după opt luni de negociere[4]

Tratatul trasa noile frontiere ale Greciei, Bulgariei și Turciei. Turcia renunța la pretențiile asupra Insulelor Dodecaneze (art. 15), Ciprului (art.20), Egiptului și Sudanului (art. 17), Irakului și Siriei (art. 3). Împreună cu Tratatul de la Ankara, tratatul de la Laussane stabilea granițele Turciei cu ultimele două state[3]. De asemenea, Turcia renunța la privilegiile sale din Libia, așa cum erau definite în Tratatul de la Ouchy din 1912[3]. Ca rezultat al acestui tratat de pace, regiunea locuită de kurzi, cunoscută cu numele istoric de Kurdistan, a fost împărțită între Turcia, Siria, Irak și Iran.

Alte limbi
العربية: معاهدة لوزان
Bahasa Indonesia: Perjanjian Lausanne
한국어: 로잔 조약
македонски: Лозански договор
Bahasa Melayu: Perjanjian Lausanne
srpskohrvatski / српскохрватски: Ugovor iz Lausanne
Simple English: Treaty of Lausanne
slovenščina: Lausannski sporazum
српски / srpski: Лозански мир 1923.
Türkmençe: Lozen şertnamasy
Tiếng Việt: Hiệp ước Lausanne
中文: 洛桑条约