Istoric
Deși cercetarea semnificației expresiilor verbale are o lungă tradiție în filozofie, semantica (denumită înainte și Semasiologie) s-a dezvoltat ca ramură de sine stătătoare a lingvisticii abia în secolul al XX-lea. Termenul de "semantică", deja introdus în literatura de specialitate de către
Michel Bréal în 1883, a fost folosit în înțelesul actual începând cu lucrările lui
Charles William Morris. În cadrul semanticei, el a cercetat în special relațiile dintre semnele verbale și ceea ce este înțeles prin ele, deosebind-o de sintaxă, care studiază relațiile semnelor între ele, și de Pragmatică, care se ocupă cu studiul relațiilor dintre semne și utilizatorul lor. Lingvistica structuralistă a preluat această diferențiere și a dezvoltat mai departe studiul semnificației simbolurilor verbale. În cadrul semanticii, studiul semnificației cuvintelor se numește
Semasiologie, iar studiul denumirilor,
Onomasiologie.