Predicat

Gramatică
Morfologie
Parte de vorbire
Sintaxă
Cazuri
Sintaxa propoziției
Parte de propoziție
Atribut
Complement
Predicat
Nume predicativ
Subiect
Sintaxa frazei
Propoziție subordonată

În gramatica tradițională, predicatul este una din cele două părți de propoziție principale, cealaltă fiind subiectul, altfel spus, este unul din constituenții propoziției minimale, celălalt fiind subiectul[1][2].

Încercările de a defini predicatul se fac prin raporturile sale cu subiectul, și nicio definiție nu este pe deplin satisfăcătoare, nici în cadrul unei singure limbi, și cu atât mai puțin există una generală. Cel puțin în limbile flexionare și în cele aglutinante, predicatul are trei caracteristici, dar fiecare cu limitele sale[3]:

  • Predicatul este cel căruia subiectul îi deteremină persoana și numărul. În unele cazuri, îi determină și genul, ceea ce este valabil numai pentru unele limbi, iar în acestea pentru anumite forme ale predicatului verbal și pentru predicatul nominal cu numele predicativ exprimat prin anumite părți de vorbire.
  • Predicatul este în general un verb, dar poate fi și altă parte de vorbire. De asemenea, există și propoziții fără predicat, neanalizabile.
  • Predicatul este ceea ce se spune despre subiect, dar la fel se definește și rema propoziției, atunci când tema acesteia coincide cu subiectul, însă rema este uneori diferită de predicat.

Ultima din aceste caracteristici este folosită ca definiție a predicatului de mai mulți gramaticieni[4][5][6][7]. Predicatul poate exprima în legătură cu subiectul:

  1. o acțiune pe care o efectuează: ro Elevul citește[8];
  2. o acțiune pe care o suferă: en The cat was chased by the dog „Pisica a fost gonită de câine”[9];
  3. faptul că se întâmplă ceva cu el: ro doare capul[10];
  4. faptul că există: fr Il y a du bruit „Este zgomot”[11];
  5. faptul că are pe cineva sau ceva: hr Svi mi imamo posebne zadatke „Noi toți avem sarcini aparte”[12];
  6. starea sa: hu A gyerek rosszul van „Copilului îi este rău”[13];
  7. identificarea sa: maghiară Az a fiú a testvérem „Băiatul acela e fratele meu”[14];
  8. clasarea sa într-o categorie: sr Moj brat je inženjer „Fratele meu este inginer”[15];
  9. calificarea sa: ro Ei sunt veseli[10];
  10. faptul că se caracterizează printr-o cantitate: hu Az erdőben sok gomba van „În pădure sunt multe ciuperci”[13].

Predicatul poate fi un cuvânt cu trăsături semantice și gramaticale care îl fac să poată constitui o propoziție analizabilă fără participarea altei părți de propoziție. Este cazul verbelor care exprimă fenomene naturale: Plouă, Tună, Ninge, E cald[6]. Alte verbe pot constitui o propoziție analizabilă cu subiectul inclus în desinența lor personală: hr Već sam i kaput bio obukao „Îmi îmbrăcasem deja și paltonul”[16]. Tot din cauza înțelesului lor sunt însă și predicate care nu pot exista fără să fie asociată cu el altă parte de propoziție, de exemplu:

Tipuri de predicat

Tipurile de predicat se stabilesc după părțile de vorbire care îl pot exprima. După unele gramatici există numai două feluri de predicat, verbal și nominal[4][2][14]. Unele gramatici ale limbii române tratează pe lângă predicatul verbal și cel nominal, predicatul adverbial și predicatul interjecțional[19]. Bărbuță 2000 distinge pe lângă aceste patru tipuri și predicatul verbal-nominal[20].

Predicatul verbal

Predicatul verbal este în primul rând cel exprimat printr-un verb propriu-zis la un mod personal, numit și mod predicativ (vezi mai sus primele cinci exemple). În unele gramatici se consideră predicat verbal numai acesta[21].

După alte gramatici și locuțiunile verbale intră în categoria predicatului verbal:

  • ro Căci singura mea rugă-i uitării sădai (Mihai Eminescu)[20];
  • fr Ils ont pris la fuite „Au luat-o la fugă”[22];
  • en John gave the roses a prune „John a curățat puțin trandafirii” (literal „… a dat trandafirilor o curățire”)[23].

În unele gramatici se consideră că predicat verbal poate fi și verbul la un mod nepersonal, dar mai rar.

Exprimat prin verb la infinitiv

  • în atenționări și interdicții:
ro A nu se fuma![20];
fr Ne pas se pencher dehors „Nu vă aplecați înafară”[24];
  • în moduri de întrebuințare:
ro A se păstra la rece![20];
fr Bien agiter avant usage „A se agita înainte de folosire”[24];
  • în rețete alimentare: fr Ajouter le jaune d’œuf,… „Adăugați gălbenușul,…”[24];
  • pentru a exprima un subiect nedeterminat:
  • fr Pourquoi ne pas y aller? „De ce n-aș/n-ai/n-am/n-ați merge?”[25];
  • hu Innen látni a város fényeit „De aici se văd luminile orașului”[26].

În gramatici românești și franceze, infinitivul este considerat predicat în propoziție subordonată atunci când are subiect diferit de cel al verbului regent. După Bărbuță 2000, aceasta este posibil după prepoziția până (Până a nu se aduna toți, ședința nu putea fi începută) și după locuțiunea prepozițională înainte de: Înainte de a spune el ceva, ea dovedise să plece[20].

După gramatici franceze, infinitivul poate fi predicat în aceeași situație, dacă este subordonat unor anumite verbe:

  • care exprimă o recomandare, un sfat, o dispoziție, un ordin: Je dis à Pierre de sortir „Îi spun lui Pierre să iasă”[27];
  • care exprimă acțiunea unui organ de simț: Je vois Paul partir „Îl văd pe Paul plecând”[28].
  • verbul faire: J’ai fait entrer les étudiants „I-am introdus pe studenți” (lit. „I-am făcut pe studenți să intre”)[29]:
  • verbul laisser: Laissez passer la voiture „Lăsați mașina să treacă”[29].

Exprimat prin verb la alt mod nepersonal

Tot în gramatici românești și franceze, și cu aceeași condiție ca mai sus, pot fi predicate și verbe la modurile:

  • ro gerunziu: „Căci voi murind în sânge, ei pot să fie mari” (M. Eminescu)[20];
  • ro participiu, în construcție eliptică de verbul auxiliar a fi: Părăsit de toți, copilul a început să plângă (= Deoarece fusese părăsit de toți,…)[20];
  • ro supin, prin elipsă: De reținut acest lucru (= E de reținut…)[4];
  • fr participiu prezent (corespunzător gerunziului din română): La patience aidant, vous réussirez „Cu răbdare, veți reuși” (literal „Răbdarea ajutând, veți reuși”)[30];
  • fr participiu trecut (corespunzător participiului din română): Le chat parti, les souris dansent „Când pisica nu-i acasă, joacă șoarecii pe masă” (lit. „Pisica plecată, șoarecii dansează”)[30].

Predicatul verbal poate fi omis din motive stilistice, inclusiv când s-ar repeta în propoziții învecinate:

  • ro – Să aducă volumele? – Cine?, Și iepurele alerga nebunește la vale. Mingea – după el![8];
  • fr – Iras-tu à la réunion ? – Avec plaisir „– Ai să mergi la ședință? – Cu plăcere”[31];
  • hu „Háta mögött farkas, feje fölött holló” „În spate lup, deasupra capului corb” (Sándor Petőfi)[32].

Predicatul interjecțional

Interjecția predicativă poate fi un cuvânt propoziție precum Na!, Poftim! sau Hai! Aceasta din urmă poate primi și două desinențe verbale: Haidem!, Haideți! Printre interjecțiile predicative se includ și cele cu care se cheamă, se alungă sau se mână animale: Marș!, Ho![33], precum și onomatopee. Asemenea cuvinte pot avea și compliniri:

  • ro „Pupăza zbârr! pe-o dugheană” (Ion Creangă)[33];
  • hr Zatrčao se i hop preko plota „Și-a luat avânt și hop peste gard”[35].

Predicatul adverbial

În unele gramatici ale limbii române se consideră adverbe predicative trei feluri de cuvinte[36].

Unele sunt cuvinte și locuțiuni precum bineînțeles, cu siguranță, de bună seamă, desigur, firește, pesemne, poate. În gramatici ale altor limbi acestea constituie o clasă lexico-gramaticală aparte, cea a modalizatorilor, care nu au funcție sintactică în propoziție, dar pot fi cuvinte propoziții, inclusiv propoziții principale. Exemple: Desigur că nu pot lipsi de la ședință, Bineînțeles că va veni.

Alte adverbe ar fi predicative prin omiterea verbului copulativ atunci când sunt nume predicative: Bine că am dovedit să semănăm la timp, Rău că nu ne-am putut întâlni.

În fine, și adverbul repede, care este adverb propriu-zis, de regulă complement circumstanțial de mod, ar putea fi predicat: Repede acasă!

Predicatul nominal

În gramatici ale unor limbi, predicat nominal este considerat a fi cel format dintr-o parte numită nume predicativ, care este legat de subiect printr-un așa-numit verb copulativ.

Verbul copulativ exprimă categoriile gramaticale ale predicatului la fel ca predicatul verbal. Este copulativ prin excelență a fi în toate limbile menționate în acest articol, când nu are sensul lexical „a exista” ex. ro Munții sunt înalți[37]. Limba maghiară prezintă particularitatea că la indicativ prezent, persoana a III-a singular și plural este omis obligatoriu, ex. Az apám kovács „Tatăl meu este fierar” (lit. „Tatăl meu fierar”). La celelalte forme ale verbului, acesta este prezent (ex. A fiú okos volt „Băiatul era inteligent”), acest predicat fiind numit nominal-verbal[38].

Sunt considerate copulative și mai multe alte verbe, în număr diferit la diferiți gramaticieni. După Avram 1997 mai sunt copulative a deveni, care este totdeauna astfel (El devine palid), și a însemna când are sensul „a semnifica” (Învățătura înseamnă muncă)[39]. Bărbuță 2000 menționează și alte verbe, care adaugă predicatului o nuanță semantică suplimentară, fiind numite și semicopulative: a ajunge, a se face, a rămâne, a părea[37].

În legătură cu gramatici ale limbii franceze, Dubois 2002 amintește drept tot copulative verbe ca devenir „a deveni”, sembler „a părea”, paraître „a părea”, rester „a rămâne”[40].

Referitor la gramatici ale limbii engleze, Bussmann 1998 menționează verbe cu același sens ca cele din română (become „a deveni”, seem „a părea”, get „a deveni”) și afirmă că mai sunt considerate copulative și altele.[41] Crystal 2008, referindu-se tot la gramatici engleze, adaugă și alte verbe (în propoziții): She feels angry „Se simte furioasă”, That looks nice „(Asta) arată drăguț”, He fell ill „S-a îmbolnăvit” (lit. „A căzut bolnav”).

În gramatici ale limbii maghiare numai trei verbe sunt considerate copulative: Író vagyok „Sunt scriitor(oare)”, Tiszta maradtál „Ai rămas curat(ă)”, Húszéves múltál „Ai trecut de (vârsta de) douăzeci de ani”[14].

Verbul copulativ poate lipsi în română:

  • în propoziție independentă, când poate fi subînțeles: Vorba multă, sărăcia omului[42];
  • în propoziții învecinate, pentru evitarea repetării sale[43]:
  • în propoziție coordonată cu una precedentă: El era vesel, iar ea tristă;
  • în dialoguri: – Era trist? – Trist.

Numele predicativ poate fi exprimat prin:

  • substantiv: ro Tatăl lui a fost țăran[37];
  • pronume de orice fel: fr Il deviendra quelqu’un „Va deveni cineva”[44];
  • adjectiv: hu Még zöld a cseresznye „Cireșele sunt încă verzi”[14];
  • locuțiune adjectivală: fr Il est à couteaux tirés avec elle „Ea este la cuțite cu ea” (lit. „… la cuțite trase…”)[45];
  • numeral: sr Četiri i tri su sedam „Patru cu trei fac șapte”[46];
  • adverb: ro Ea nu e așa[43];
  • verb la participiu fr Je suis hésitant (participiu prezent) „Stau la îndoială” (lit. „Sunt ezitant”), Le marché paraissait conclu (participiu trecut) „Târgul părea încheiat”[47];
  • verb la infinitiv: ro Datoria noastră este a munci[43];
  • verb la supin: ro El era de invidiat[43].

Și în alte limbi sunt construcții echivalente cu cea precedentă, dar se exprimă cu alte moduri:

  • fr infinitivul: Cela est à prouver „Aceasta e de dovedit”[48];
  • hu forma numită de participiu viitor: A második feladat lemásolandó „Celălalt exercițiu este de copiat”[14].

Echivalentă cu numele predicativ este propoziția predicativă: ro El este ce nu pare[49], fr Le malheur, c’est qu’il est tombé à dix mètres de l’arrivée „Necazul este că a căzut la zece metri de la sosire”[45].

Alte limbi
العربية: خبر (نحو)
български: Сказуемо
brezhoneg: Prezegad
català: Predicat
čeština: Přísudek
Ελληνικά: Κατηγορούμενο
eesti: Öeldis
贛語: 謂語
galego: Predicado
עברית: נשוא
hrvatski: Predikat
magyar: Állítmány
Հայերեն: Ստորոգյալ
Bahasa Indonesia: Predikat
íslenska: Umsögn
italiano: Predicato
日本語: 述語
ქართული: შემასმენელი
қазақша: Баяндауыш
한국어: 서술어
Перем Коми: Висьтас
lietuvių: Tarinys
latviešu: Izteicējs
македонски: Прирок
norsk nynorsk: Predikat
norsk: Predikat
русский: Сказуемое
Simple English: Predicate (grammar)
slovenčina: Prísudok
slovenščina: Povedek
српски / srpski: Предикат
svenska: Predikat
Tagalog: Panaguri
Türkçe: Yüklem
українська: Присудок
Tiếng Việt: Vị ngữ
中文: 謂語
粵語: 謂語