Ofsaid (fotbal)

Ofsaid ( engleză offside), sau poziția afară din joc, este un termen din fotbal, care desemnează o poziție neregulamentară de joc în terenul advers, constând în depășirea fără minge a ultimului jucător din echipa adversă, de către un fotbalist care, când este pus în posesia mingii, se găsește mai aproape de linia porții decât oricare din jucătorii din formația opusă, cu excepția a cel mult unuia singur. [1]

Aplicare

Aplicarea regulii offside-ului este cel mai bine tratată în trei pași: Poziția de offside, Activarea offside-ului și Sancționarea offside-ului.

Poziția de offside

Atacantul albastru din stânga diagramei este în poziție de offside întrucât se află atât dincolo de penultimul apărător (marcat cu linie punctată) cât și în fața mingii. Aceasta nu înseamnă neapărat că este în offside activ.

Un jucător este în poziție de offside dacă este mai aproape de linia adversă de poartă decât mingea și decât penultimul adversar, cu condiția să fie în jumătatea adversă de teren. Un jucător în linie cu penultimul adversar nu este considerat în offside.

În 2005 International Football Association Board a convenit asupra a unei noi Hotărâri privind Legea 11, și anume că „a fi mai aproape de linia de poartă adversă” înseamnă că „orice parte a capului, corpului sau picioarelor este mai aproape de linia de poartă adversă decât mingea și decât penultimul adversar. Brațele nu sunt incluse în această definiție.” [2] Astfel, orice parte (din cele enumerate) a corpului atacantului trebuie să fie mai aproape de linia de poartă adversă decât orice parte a corpului penultimului apărător advers sau dincolo de partea mingii cea mai aproape de linia de poartă adversă.

În general, aceasta înseamnă că, atunci când dorește să efectueze o pasă înainte în jumătatea adversă de teren, echipa în atac trebuie să se asigure fie că echipa adversă are cel puțin doi jucători (unul din acești doi jucători poate fi, și de regulă este, portarul) între linia porții și cel mai apropiat jucător al echipei în atac, fie că toți jucătorii echipei în atac sunt în spatele mingii astfel încât aceasta rămâne mai aproape de linia de poartă decât oricare din jucătorii echipei în atac.

Dacă, din vreun motiv, portarul este în fața mingii, atunci atacantul va trebui să fie în linie cu sau înaintea a doi fundași adverși.

Offside-ul activ

Poziția de offside a unui jucător este activă dacă „la momentul când mingea este atinsă sau jucată de un coechipier de-al său”, în opinia arbitrului, el este implicat activ în joc. Un jucător nu este în offside activ dacă primește mingea din aruncare de la margine, aut de poartă sau lovitură de colț.

Pentru ca un offside activ să aibă loc, jucătorul trebuie să fie în poziție de offside în momentul în care mingea este atinsă sau jucată de un coechipier; un jucător care aleargă din poziție regulamentară în poziție de offside după ce mingea a fost atinsă sau jucată de un coechipier nu este penalizat.

Similar, un jucător care este în poziție de offside când mingea este atinsă sau jucată de un coechipier poate fi în offside activ chiar dacă aleargă într-o poziție regulamentară înainte de a recepționa mingea. Această posibilitate rămâne validă până când fie un coechipier atinge sau joacă din nou mingea și poziția de offside este reevaluată, fie mingea iese din joc, fie un adversar ajunge să controleze mingea. Un jucător care a fost în poziție de offside care profită de o pasă greșită dar intenționată a unui adversar nu este considerat în offside activ.

A determina dacă un jucător participă activ la o fază poate fi complex. FIFA a emis noi instrucțiuni pentru interpretarea legii offside-ului în 2003 și acestea au fost incluse în legea 11 în iulie 2005. Noua formulare caută să definească mai precis următoarele trei cazuri:

  • Participarea activă înseamnă jucarea sau atingerea mingii pasate sau jucate de un coechipier.
  • Intervenția asupra unui adversar înseamnă oprirea unui adversar de la a juca sau a putea juca mingea obstrucționând linia vizuală sau mișcările acestuia sau efectuarea unui gest sau a unei mișcări care, în opinia arbitrului, derutează sau distrage un adversar.
  • Obținerea unui avantaj fiind aflat în poziție de offside include jucarea mingii care ricoșează la jucător din bară sau dintr-un adversar atunci când jucătorul la care ricoșează mingea este în poziție de offside.

În practică, un jucător în poziție de offside poate fi penalizat înainte de a juca sau atinge mingea dacă, după părerea arbitrului, nici un alt coechipier în poziție regulamentară nu are ocazia să joace mingea.

Interpretarea acestor noi definiții de către arbitri încă este controversată, în primul rând din cauza incertitudinii asupra a ce mișcări poate un jucător aflat în poziție de offside să facă pentru a nu fi considerat participant activ la fază. Fotbalistului Bill Shankly îi este atribuită întrebarea: „Dacă un jucător (...) nu caută să-și creeze un avantaj, atunci ar trebui să caute”.

Sancționarea offside-ului

Sancțiunea pentru offside este o lovitură liberă indirectă pentru echipa adversă, din locul în care se afla jucătorul în offside. Mulți arbitri lasă jocul să continue dacă echipa în apărare deja se află în posesia mingii, pentru a nu încetini și fragmenta jocul cu lovituri libere redundante. Aceasta nu trebuie să fie confundată cu legea avantajului, care poate fi aplicată doar asupra Legii 12. În esență, arbitrul care nu fluieră offside consideră că unul din elementele offside-ului nu a fost prezent.

Arbitrajul

În aplicarea acestei reguli, arbitrul se bazează foarte mult pe un arbitru asistent, care de regulă stă în linie cu penultimul apărător din jumătatea lui de teren (tehnicile de poziționare exactă sunt și ele complexe). Un arbitru asistent semnalizează offside-ul ridicând steagul drept în sus fără a-l agita, și apoi, după confirmarea semnalizării de către central, ridicând steagul într-o manieră prin care arată locația în care a avut loc:

  • Steag îndreptat în jos: offside-ul a fost în treimea de teren cea mai aproape de arbitrul asistent.
  • Steag orizontal, paralel cu terenul: offside-ul a fost în treimea mediană.
  • Steag îndreptat în sus: offside-ul a fost în treimea de teren cea mai departe de arbitrul asistent.

Misiunea arbitrului asistent în ce privește offside-ul poate fi dificilă, deoarece trebuie să țină pasul cu atacurile și contraatacurile, să observe care jucători sunt sau nu în poziție de offside la momentul jucării mingii, și apoi să determine dacă jucătorii aflați în poziție offside sunt activi în acea fază. Riscul unei greșeli este amplificat de efectul de perspectivă, care are loc când distanța între jucător și arbitrul asistent este semnificativ diferită de distanța până la penultimul apărător, și arbitrul asistent nu este direct în linie cu apărătorul. Dificultatea semnalizării offside-ului este adesea subestimată de spectatori. Nu este ușor de stabilit dacă un jucător este în linie cu un adversar la momentul când mingea este lovită: dacă atacantul și fundașul aleargă în direcții opuse, ei pot ajunge de la a fi în linie la a fi la doi metri distanță unul de altul într-o zecime de secundă.

Alte limbi
العربية: تسلل
azərbaycanca: Ofsayd
беларуская (тарашкевіца)‎: Становішча «Па-за гульнёй» (футбол)
български: Засада
català: Fora de joc
dansk: Offside
Esperanto: Ofsajdo
español: Fuera de juego
فارسی: آفساید
עברית: נבדל
Bahasa Indonesia: Offside
한국어: 오프사이드
lietuvių: Nuošalė
македонски: Офсајд
Simple English: Offside rule
slovenčina: Ofsajd
slovenščina: Prepovedani položaj
српски / srpski: Офсајд
тоҷикӣ: Офсойд
Türkçe: Ofsayt