Nicolae al II-lea al Rusiei

Acest articol se referă la țarul Rusiei Nicolae al II-lea. Pentru alte sensuri, vedeți Nicolae al II-lea (dezambiguizare).
Nicolae al II-lea
Mikola II.jpg
Date personale
Nume la naștereНиколай Александрович Романов Modificați la Wikidata
Născut6/[1][2][3] Modificați la Wikidata
Țarskoe Selo, Imperiul Rus[1][4] Modificați la Wikidata
Decedat (50 de ani)[5][6] Modificați la Wikidata
Ekaterinburg, Gubernia Perm[*], Rusia bolșevică[7] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCatedrala Petru și Pavel
PărințiAlexandru al III-lea al Rusiei[1][2]
Dagmar a Danemarcei[1] Modificați la Wikidata
Frați și suroriMarele Duce Mihail Alexandrovici al Rusiei
Marele Duce George Alexandrovici al Rusiei
Marele Duce Alexandru Alexandrovici al Rusiei
Marea Ducesă Olga Alexandrovna a Rusiei
Marea Ducesă Xenia Alexandrovna a Rusiei Modificați la Wikidata
Căsătorit cuAlix de Hesse
CopiiMarea Ducesă Olga Nicolaevna
Marea Ducesă Tatiana Nicolaevna
Marea Ducesă Maria Nicolaevna
Marea Ducesă Anastasia Nicolaevna
Țareviciul Alexei Nicolaevici
CetățenieFlag of Russia.svg Imperiul Rus
Flag of Russia.svg Republica Rusă Modificați la Wikidata
Religiecreștin-ortodox
Ocupațieom politic
militar[*] Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Familie nobiliarăCasa Romanov
Împărat și Autocrat al tuturor Rusiilor
Domnie1 noiembrie 1894 – 15 martie 1917
(&&&&&&&&&&&&&&22.&&&&&022 ani, &&&&&&&&&&&&&134.&&&&&0134 zile)
Încoronare26 mai 1896
PredecesorAlexandru al III-lea
SuccesorMarele Duce Mihail (nu a acceptat tronul), Gheorghi Lvov (Președinte al Guvernului Provizoriu Rus)
Semnătură
Nicholas II Signature.svg
Prezență online

Țarul Nicolae al II-lea al Rusiei sau Nikolai Alexandrovici Romanov (în rusă Николай Александрович Романов; n. 6/,[1][2][3] Țarskoe Selo, Imperiul Rus[1][4] – d. ,[5][6] Ekaterinburg, Gubernia Perm[*], Rusia bolșevică[7]) a fost ultimul împărat al Rusiei. A domnit din 1894 până la abdicarea sa din 15 martie 1917 la sfârșitul revoluției din februarie. A fost asasinat împreună cu întreaga sa familie de către bolșevici la ordinul lui Lenin. Canonizat drept sfânt al bisericii ortodoxe ruse.

Familia. Anii tinereții

Împărăteasa Maria Feodorovna cu fiul ei Nicolae în 1870.

Ca fiu al Împăratului Alexandru al III-lea al Rusiei și al Împărătesei Maria Feodorovna (născută Prințesa Dagmar a Danemarcei), Nicolae era nepotul Împăratului Alexandru al II-lea al Rusiei pe linie paternă și al Regelui Cristian al IX-lea al Danemarcei pe linie maternă. Avea trei frați mai mici: Alexandru, George, Mihail și două surori mai mici: Xenia și Olga.

La 13 martie 1881, în urma asasinării bunicului său, Alexandru al II-lea, Nicolae a devenit Țarevici (moștenitor al tronului) iar tatăl său Țarul Alexandru al III-lea. Nicolae și alți membri ai familiei au asistat la acest eveniment în timpul șederii la Palatul de iarnă din Sankt Petersburg,[8] însă din motive de securitate, noul Țar și familia sa s-au mutat la Palatul Gatchina, situat în afara orașului.

Nicolae era văzut ca prea blând de către durul și pretențiosul său tată care, dată fiind moartea sa prematură, nu și-a pregătit fiul pentru conducerea vastului imperiu. Acesta se pare că nici măcar nu intenționa să-l pregătească pe Nicolae pentru o astfel de funcție dificilă, considerându-l "un fel de imbecil" pe care n-are nici un sens să încerci să-l pregătești în meseria guvernării.[9] Țarul Alexandru III își numea, de altfel, fiul, "fetița"[10], iar atunci când ministrul lui de finanțe, contele Witte, i-a sugerat că ar fi timpul să-l inițieze pe moștenitor în afacerile tronului, împăratul s-a arătat surprins, declarând că e imposibil ca Witte să nu fi constatat deja, dacă a discutat până atunci cu țareviciul Nicolae, că acesta "este un prost."[11] Mai târziu, când sfetnicul apropiat al tatălui său (și mai târziu și al lui), reacționarul Pabiedonósțiev, a încercat să-l inițieze în detaliile funcționării statului, Nicolae al II-lea s-a lăsat absorbit de scobitul în nas.[12] Pabiedonósțiev considera că Nicolae al II-lea "pricepe doar semnificația unor fapte izolate, fără legăturile lor cu restul, fără o apreciere a influenței celorlalți factori care intervin, El aderând la măruntul și nesemnificativul Lui punct de vedere."[13] La 26 de ani, cu mai puțin de o lună înainte de a accede la tronul Rusiei, jurnalul personal al viitorului țar Nicolae al II-lea, conține stupidități gen descrierea unor epice bătăi cu castane între el și amicul lui apropiat, prințul George al Greciei: "am început bătaia cu castane în fața casei și-am sfârșit-o pe acoperiș." Câteva zile mai târziu, jurnalul se face mărturia unei alte bătăi, de această dată una cu conuri de pin.[14]

Totuși în contrast cu un specimen gen împăratul Ferdinand I al Austriei, care retardat mintal fiind, declara candid că "e ușor să guvernez, mai greu e să mă semnez"[15], se pare că Nicolae însuși realiza că sarcina conducerii unui uriaș imperiu aflat în plină fază a industrializării și a unei profunde prefaceri sociale (sau a unei Rusii aflată deja în agitație revoluționară provocată de abandonarea reformelor politice după asasinarea țarului Alexandru II de către un grup terorist de stânga), îl depășește complet:

Țareviciul Nicolae Alexandrovici Romanov la 21 de ani.

la moartea tatălui lui, țarul Alexandru III - secerat prematur de alcool și-o maladie renală - Nicolae își întreaba cu patetism verișorul, printre lacrimi, "ce se va întâmpla acum cu mine și cu Rusia?" El declară cu această ocazie că nu este pregătit să devină țar, că în plus n-a vrut niciodată să devină țar și nu știe nimic despre cum se guvernează sau discută cu miniștrii.[16]

Nicolae s-a îndrăgostit de Prințesa Alix de Hesse și Rhin, o nepoată a Reginei Victoria, dar tatăl său nu a fost de acord cu o astfel de alianță, el sperând să perfecteze o căsătorie cu o prințesă din Casa de Orléans, pentru a întări proaspăta alianță cu Republica Franceză. Numai când se afla pe patul de moarte, temându-se pentru succesiunea dinastiei Romanovilor, Alexandru al III-lea a fost de acord ca Nicolae să se căsătorească cu o prințesă din Germania.

Ca țarevici, Nicolae a făcut mai multe călătorii pe tărâmuri îndepărtate, incluzând o călătorie importantă în Orientul Îndepărtat de unde s-a ales cu o cicatrice pe frunte. Un japonez considerat de unele surse nebun, altele descriind mai degrabă un ultra-naționalist.[17], aproape că l-a omorât, dar salvarea a venit de la vărul său, Prințul George al Greciei (ziarele japoneze ale vremii considerau totuși relatarea despre intervenția prințului George drept o simplă romanțare.[17] Fapt este că familia imperială rusă, ca și cea japoneză, i-a răsplătit pentru salvarea vieții țareviciului, îmbogățindu-i, pe doi japonezi (Mukobatake Jisaburo și Kitaga Ichitaro) care cărau o ricșă și care l-au imobilizat și lovit cu propria lui sabie pe ex-samuraiul atacant.[17]). Nicolae s-a reîntors la Sankt Peterburg cu o ură crescută față de Imperiul Japonez.

Alte limbi
asturianu: Nicolás II
azərbaycanca: II Nikolay
беларуская (тарашкевіца)‎: Мікалай II
български: Николай II (Русия)
brezhoneg: Nikolaz II Rusia
Чӑвашла: Николай II
eesti: Nikolai II
suomi: Nikolai II
français: Nicolas II
Հայերեն: Նիկոլայ II
Bahasa Indonesia: Nikolai II, Kaisar Rusia
íslenska: Nikulás 2.
日本語: ニコライ2世
қазақша: II Николай
Кыргызча: Николай II
lietuvių: Nikolajus II
македонски: Николај II (Русија)
монгол: II Николай
Bahasa Melayu: Nicholas II dari Rusia
norsk nynorsk: Nikolaj II av Russland
occitan: Nicolau II
پنجابی: نکولس II
русский: Николай II
srpskohrvatski / српскохрватски: Nikola II., ruski car
Simple English: Nicholas II of Russia
slovenščina: Nikolaj II. Ruski
shqip: Nikolla II
Türkçe: II. Nikolay
татарча/tatarça: Николай II
oʻzbekcha/ўзбекча: Nikolay II
Tiếng Việt: Nikolai II của Nga
Bân-lâm-gú: Nikolaj 2-sè