Marcello Mastroianni

Marcello Mastroianni
Mastroianni 1991.2.jpg
Mastroianni în 1991
Date personale
Nume la naștereMarcello Vincenzo Domenico Mastroianni
Născut[1][2][3][4][5][6] Modificați la Wikidata
Fontana Liri, Lazio, Regatul Italiei
Decedat (72 de ani)[1][2][3][4][5][7][6] Modificați la Wikidata
Paris, Franța[8] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCampo Verano[*] Modificați la Wikidata
Frați și suroriRuggero Mastroianni[*] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuFlora Carabella (c. 1950–96)
Copii2
CetățenieFlag of Italy.svg Italia Modificați la Wikidata
Etnieitalian Modificați la Wikidata
Ocupațieactor
actor de film[*] Modificați la Wikidata
Alma materUniversitatea Sapienza din Roma
Ani de activitate1938–1996
Alte premii
Ordinul Național de Merit al Republicii Italiene
Premiul Globul de Aur (1963)
British Academy of Film and Television Arts
Cannes Film Festival Award for Best Actor[*]
Volpi Cup for Best Actor[*] (1989)
Premiul César (1993) Modificați la Wikidata
Prezență online

Marcello Vincenzo Domenico Mastroianni (n. 28 septembrie 1924, Fontana Liri/Frosinone - d. 19 decembrie 1996, Paris), a fost un actor italian, protagonist multilateral de mare talent în cinematografia din a doua jumătate a secolului al XX-lea.

Biografie

Scenă

După terminarea studiilor liceale, se înscrie la facultatea de Economie și Comerț, dar preferă să frecventeze grupul Centrului Universitar de Teatru din Roma, unde este remarcat de regizorul Luchino Visconti, care îl distribuie, împreună cu Vittorio Gassman, în spectacole de teatru cu piesele "Un tramvai numit dorință" de Tennessee Williams, "Moartea unui comis-voiajor" de Arthur Miller și "Trei surori" de Anton Cehov.

Film

Debutează în film în 1947 în "Mizerabilii" (regia: Riccardo Frada), lucrează apoi cu Luciano Emmer ("Fetele din Piața Spania", "Bigamul"), cu Carlo Lizzani ("Cronica amanților săraci") și Giuseppe de Santis ("Zile de dragoste"), dar primele experiențe hotărâtoare le trăiește sub regia lui Luchino Visconti în Nopți albe și, mai ales, cu Federico Fellini în rolul ziaristului Marcello din epocalul film La dolce vita, care îl consacră în cariera artistică. Fellini descoperă în interpretările lui Marcello Mastroianni pe parcursul colaborării lor ( Opt și jumătate, Cetatea femeilor, Ginger și Fred) personalitatea intelectualului nehotărât, măcinat de întrebări fără răspuns, chinuit de obsesii și fantasme.

Obține în continuare succese în filmele Divorț italian, în diverse filme alături de Sofia Loren regizate de Vittorio De Sica, colaborează cu Ferreri ( Marea îmbuibeală, Povestea Pierei), cu Ettore Scola ( Drama geloziei, Splendoare, Cât e ceasul?, O zi deosebită - performanță excepțională alături de Sofia Loren).

În 1962 este nominalizat la Oscar, pentru Cel mai bun actor în rol principal, pentru personajul Ferdinando Cefalú, interpretat în 1961 în filmul Divorț în stil italian, regia Pietro Germi. Din ultimii ani ai carierei sale actoricești este de menționat filmul de profund dramatism Susține Pereira.

Marcello Mastroianni a jucat cu entuziasm și dăruire totală în comedii, în drame psihologice, în melodrame și în filme istorice, refuzând și în ultimii ani odihna și plictiseala unei existențe comode, departe de platourile de filmare. Astfel că, într-o zi de iarnă, pe 19 decembrie 1996, când a fost chemat să joace pe scena Paradisului, el a plecat discret în eternitate, lăsând ca amintire o viață dedicată filmului.

Alte limbi
azərbaycanca: Marçello Mastroyanni
беларуская: Марчэла Мастраяні
беларуская (тарашкевіца)‎: Марчэльлё Мастраяньні
Bahasa Indonesia: Marcello Mastroianni
Lëtzebuergesch: Marcello Mastroianni
Livvinkarjala: Marcello Mastroianni
srpskohrvatski / српскохрватски: Marcello Mastroianni
Simple English: Marcello Mastroianni
Tiếng Việt: Marcello Mastroianni
Bân-lâm-gú: Marcello Mastroianni