Limba greacă veche

greacă veche
Έλληνική γλωσσα hellēnikē glõssa
Regiunicoasta estică a Mării Mediterane
Perioadă de existențăsecolul IX î.Hr.secolul IV î.Hr.
Sistem de scrierealfabetul grec cu diacritice
Clasificare
limbi indo-europene
  • greacă veche
    • greacă veche
Statut oficial și codificare
ISO 639-2grc
ISO 639-3
(cel mai
răspândit dialect)
grc  Modificați la Wikidata
SILgrc
Extras
Răspândire în lume
O hartă a dialectelor vechi grecești (cca. 400 î.Hr.)
O hartă a dialectelor vechi grecești (cca. 400 î.Hr.)
Puteți vizita Wikipedia în greacă veche.
Această pagină poate conține caractere Unicode

Limba greacă veche (numită și limba greacă antică sau elină) este a doua etapă a limbii grecești (după limba proto-greacă și dialectul micenian) și cuprinde două perioade ale istoriei grecești: arhaică (secolele IX-VI î.Hr.) și clasică (secolele V-IV). Perioada veche a istoriei grecești include, în mod normal, și epoca elenistică (post-clasică), care constituie etapa koine a limbii grecești.

Limba greacă veche este limba poemelor lui Homer, inclusiv a Iliadei și Odiseei, a marilor lucrări de literatură și filosofie ale vârstei de aur ateniene, care au ajuns să constituie baza matematicii și științei noastre moderne.

Pentru informații în legătură cu familia limbilor eline înainte de invenția alfabetului grecesc, vezi articolele Limba miceniană și Limba proto-greacă.

Dialectele limbii grecești vechi

Istoria limbii grecești

(vezi și: Alfabetul grecesc)

Limba protogreacă (cca. 2000 î.Hr.)
Limba miceniană (cca. 1600–1100 î.Hr.)
Greaca veche (cca. 800–300 î.Hr.)

Dialecte:
Eolic, Arcado-cipriot, Atic- Ionic,
Doric, Pamfilian; Limba greacă homerică.
Posibil dialect: Macedonean.


Limba greacă comună (Koine)
(din aprox. 300 î.Hr.)
Limba greacă medievală
(cca. 330–1453 d.Hr.)
Limba greacă modernă
(din 1453 d.Hr.)

Dialecte:
Capadocian, Cretan, Cipriot,
Demotic, Griko, Katharevusa,
Pontic, Tsakonian, Yevanic

Originea, formele și dezvoltarea inițială a familiei limbilor eline nu sunt bine înțelese, din cauza lipsei dovezilor contemporane. Există câteva teorii despre ce grupuri de dialecte eline ar fi existat între despărțirea vorbirii grecești primare din limba indo-europeană (nu mai târziu de 2000 î.Hr.) și aproximativ 1200 î.Hr. Aceste dialecte au aceeași bază, dar diferă în unele detalii. Singurul dialect atestat din această perioadă este cel micenian, dar relația lui cu dialectele istorice și cu circumstanțele istorice ale timpului sugerează faptul că existau deja și alte grupuri de dialecte într-o anumită formă.

Grupurile majore de dialecte ale perioadei limbii grecești vechi se presupun a fi fost dezvoltate nu mai târziu de 1100 î.Hr., în timpul invaziei doriene și apar pentru prima oară precis documentate în scriere alfabetică începând din secolul 8 î.Hr. Invazia nu ar fi fost „doriană” dacă invadatorii nu ar fi avut o relație culturală cu dorienii istorici; mai mult, se știe că invazia ar fi dislocat populație în regiunile atic-ionice de mai târziu, care se considerau descendenți ai populației dislocate sau aparținând de dorieni.

Chiar vechii greci înșiși considerau că există trei mari diviziuni ale populației grecești: dorienii, eolienii și ionienii (inclusiv atenienii), fiecare cu propriile lor dialecte definitorii. Dacă nu luăm în considerare faptul că au uitat arcadiana, un dialect muntos obscur si dialectul cipriot, departe de centrul erudiției grecești, această invazie de oameni și limbi e asemănătoare cu rezultatele la care s-a ajuns prin investigațiile arheologico-lingvistice moderne.

Dialecte grecești

  • Dialectul de nord-vest ( NW )
  • Doric
  • Grupul eolic
    • Egeean/Eolic asiatic
    • Thesalian
    • Boeoțian
  • Grupul ionic-atic
    • Atica
    • Euboea și colonii din Italia
    • Ciclade
    • Ionia asiatică
  • Arcado-cipriot
    • Arcadian
    • Cipriot
    • Pamfilian

Greaca de vest si nord-vest este cea mai puternică și mai precoce diviziune, cu cea de non-vest în subdiviziunile ionic-atic (sau atic-ionic) și eolic vs. arcado-cipriot, sau eolic și arcado-cipriot vs. ionic-atic. De obicei, grupul de non-vest e numit greaca de est.

Grupul arcado-cipriot descinde mai îndeaproape din greaca miceniană a Epocii de bronz.

Dialectul boeoțian era sub influența puternică a dialectului nord-vestic și poate fi considerat un dialect de tranziție. Cel thesalian a avut aceeași influență, dar nu atât de puternică.

Dialectul pamfilian, vorbit într-o mică zonă a coastei sud-vestice a Asiei Minor și prea puțin păstrată în inscripții, poate fi ori un al cincilea dialect major, sau miceniană cu influențe dorice și străine.

Îndelung controversata limbă nativă a Macedoniei antice ar fi putut fi o limbă indo-europeană sau o ramură foarte diferită a limbii grecești nord-vestice, ori încă un dialect major al limbii grecești vechi.

Majoritatea sub-grupurilor de dialecte enumerate mai sus aveau subdiviziuni, în general echivalente cu un oraș-stat și teritoriile din împrejurimi, sau o insulă. Dialectul doric avea câteva subdiviziuni, anume doricul insular (inclusiv doricul cretan), doricul Peloponesului de Sud (inclusiv dialectul laconian, al Spartei), și doricul Peloponesului de Nord (inclusiv dialectul corinthian). Faimosul dialect lesbian era membru al sub-grupului Egeean/Eolic asiatic. Toate grupurile erau reprezentate și de colonii dincolo de Grecia, și aceste colonii și-au dezvoltat, în general, caracteristici locale, de multe ori sub influența călătorilor și vecinilor care vorbeau dialecte grecești diferite.

Începutul Odiseei

Dialectele din afara grupului ionic sunt cunoscute mai ales din inscripții, excepții notabile fiind fragmentele lucrărilor poetei din insula Lesbos, Sappho, și poeziile poetului spartan, Pindar.

După cuceririle lui Alexandru cel Mare din secolul 4 î.Hr., s-a dezvoltat un nou dialect internațional, cunoscut ca greaca comună sau Koine, bazată foarte mult pe limba atică, dar cu influențe de la alte dialecte. Acest dialect le-a înlocuit, în curând, pe cele vechi, deși cel doric a supraviețuit până în prezent sub forma dialectelor tsakonian și sud-italiene ale limbii grecești moderne. Dialectul doric a transmis și terminațiile sale de aorist la multe verbe ale limbii demotice. Până în aprox. secolul 6 d.Hr., Koine s-a metamorfozat ușor în greaca medievală (bizantină).

Alte limbi
aragonés: Griego antigo
العربية: لغة إغريقية
asturianu: Griegu antiguu
azərbaycanca: Qədim yunan dili
Boarisch: Oidgriachisch
беларуская (тарашкевіца)‎: Старажытнагрэцкая мова
brezhoneg: Henc'hresianeg
català: Grec antic
čeština: Starořečtina
dansk: Oldgræsk
Zazaki: Greki
English: Ancient Greek
español: Griego antiguo
français: Grec ancien
Kreyòl ayisyen: Grèk d'antan
Հայերեն: Հին հունարեն
interlingua: Greco ancian
Bahasa Indonesia: Bahasa Yunani Kuno
íslenska: Forngríska
Lëtzebuergesch: Algriichesch
Limburgs: Aajdgrieks
олык марий: Акрет грек йылме
македонски: Старогрчки јазик
Plattdüütsch: Ooltgreeksche Spraak
Nederlands: Oudgrieks
Piemontèis: Grech antich
srpskohrvatski / српскохрватски: Starogrčki jezik
Simple English: Ancient Greek language
slovenčina: Starogréčtina
српски / srpski: Старогрчки језик
Türkçe: Grekçe
oʻzbekcha/ўзбекча: Qadimgi yunon tili
中文: 古希臘語
文言: 古希臘語
粵語: 古希臘文