Kenzaburō Ōe

Medalia Premiului Nobel
Kenzaburō Ōe Nobel prize medal.svg
Oe kenzaburo japaninstitut koeln 041108.jpg
Kenzaburō Ōe
Date personale
Născut 31 ianuarie, 1935
Ōse (actualmente Uchiko), prefectura Ehime, Japonia
Copii Hikari Ōe[*] Modificați la Wikidata
Naționalitate niponă Japonia
Cetățenie Flag of Japan.svg Japonia Modificați la Wikidata
Ocupație scriitor
Limbi limba japoneză [1]  Modificați la Wikidata
Studii Literatură franceză
Activitatea literară
Activ ca scriitor 1950- prezent
Operă de debut „Kimyō na shigoto” (Un serviciu straniu)
Opere semnificative „O experiență personală”
Note
Premii Premiul Nobel pentru literatură [2] [3]
Legiunea de onoare
Akutagawa Prize[*] [4]
Kawabata award[*]
Shinchosha literature award[*]
Tanizaki Prize[*]
Q1143424[*]
Premiul Asahi[*]  Modificați la Wikidata
Premiul Nobel pentru Literatură, 1994
Prezență online

Kenzaburō Ōe (în japoneză 大江 健三郎, Ōe Kenzaburō ; n. 31 ianuarie 1935) este un romancier japonez, laureat al Premiului Nobel pentru literatură.

Crolonogie

1935, 31 ianuarie – Kenzaburō Ōe se naște în localitatea Ōse din zona Uchiko, Prefectura Ehime, pe insula Shikoku, una dintre cele patru insule principale din arhipelagul japonez. A fost al treilea din cei șapte copii ai familiei, o familie tradiționalistă, trăind de sute de ani în valea natală, pe care nimeni dintre ei nu o părăsise vreodată.Femeile își asumaseră statutul de povestitoare ale comunității. În copilărie, scriitorul a fost infl uențat în special de poveștile spuse de bunica sa, iar acestea, cu cosmologia și miturile lor aparte, și-au pus amprenta asupra operei lui ulterioare.

1944 – Moare bunica scriitorului. Apoi, în războiul din Pacific, moare și tatăl său, iar rolul de educator al copilului e preluat de mama sa. Aceasta îi dă spre lectură cărți occidentale care l-au infl uențat puternic și a căror impresie o va purta „până la mormânt“, după propria declarație:Aventurile lui Huckleberry Finn și Minunatele aventuri ale lui Nils Hol gersson.

1945 – Sfârșitul războiului și dominația americană schimbă radical modul de viață în Japonia, chiar și în satul depărtat dintre păduri unde locuiește Ōe.

1953-1954 – La vârsta de 18 ani, Kenzaburō Ōe merge la Tokio unde va studia începând din anul următor literatura franceză la Universitate cu profesorul Kazuo Watanabe,specialist în opera lui Rabelais.

1957 – Începe să scrie povestiri influențat 7 de literatura franceză și cea americană. Pentru povestirea Câștigarea unui premiu, primește Premiul Akutagawa. Într-un inter viu acordat în 1999 la Universitatea Berkeley, Ōe își amintea:„Am început să scriu prin metoda imaginației, pe tărâmul imaginației și orientat către imaginație.“

1958 – Îi apare primul roman, despre tragedia războiului recent încheiat: Mugur ofilit, miel împușcat.

1960, februarie – Kenzaburō Ōe se căsătorește cu Yukari Itami, fiica unui regizor de fi lm. Fratele soției este și el regizor. Vor avea trei copii. În același an călătorește în China, unde îl întâlnește pe Mao Zedong, și în Rusia și Franța. Îl cunoaște pe Jean-Paul Sartre.

1963 – Se naște primul fi u al scriitorului, care suferă de o diformitate craniană care duce la handicap mintal. Acceptarea condiției de tată al unui copil cu handicap va transpărea în romanul O experiență personală (1964) și va deveni un motiv recurent al operei lui Ōe. Acesta spunea ulterior:„Fiul meu s-a născut când aveam 28 de ani. Când aveam 28 de ani eram scriitor, un scriitor destul de cunoscut pe scena japoneză, și studiasem literatura franceză. Vorbisem pe viu cu Jean-Paul Sartre și cu Merleau-Ponty. Dar când fiul meu s-a născut cu un defect major al creierului, am căutat să-mi fac curaj citind cartea mea și am înțeles după câteva zile că nu pot găsi nimic încurajator în ea.“

1964 – Primește premiul literar Shinchosha.

1965 – Scrie Note despre Hiroshima, un lung eseu despre victimele bombardamentelor atomice.După acest eseu crește interesul său pentru Okinawa, insulă care constituia un teritoriu independent, cu o cultură specifică, înainte de restaurația Meiji. Intrată ulterior în componența Japoniei,Okinawa a fost singurul teritoriu japonez terestru devenit teatru de operațiuni în război. După război, insula a suferit ocupația americană. Ōe a fost extrem de atras de modul în care localnicii au trecut prin toate aceste încercări succesive.

1967 – Scrie romanul Plânsul tăcut, pentru care primește Premiul Tanizaki, premiu literar foarte apreciat în Japonia.

1969 – Scrie romanul în două volume Învață-ne să trecem peste nebunia noastră, cu tentă autobiografi că, inspirat dedifi cultățile fiului său și de sentimentele față de tatăl căzut în război. În acest roman creează personajul „Mori“, după cuvântul care în latină semnifi că „a muri“ și „debilitate mintală“, iar în japoneză, „pădure“; este un prototip al fiului său. Scriitorul mărturisea: „Am simțit că trebuie să scriu despre mine însumi. De ce nu? Nu pot să mă nasc din nou și nici fi ul meu nu poate fi născut din nou. Fiindîn mijlocul mării, am hotărât să mă salvez pe mine și să-mi salvez fi ul. De aceea am scris, probabil.“

1973 – Publică eseul Epoca de după război, ca perioadă contemporană și romanul Fluxul îmi inundă sufl etul, pentru care obține premiul literar Noma.

1976 – Apare romanul Agenda unui curier, inspirat de asemenea din experiențele personale, de părinte al unui copil cu deficiențe intelectuale, aici tratate într-o notă fan tastică.

1979 – Apare romanul istoric Jocul contemporanilor, considerat un exemplu de realism magic în literatura japoneză a secolului XX.

1980 – Publică volumul Uneori inima unei broaște țestoase.

1982 – Romanul O femeie ascultă „copacul ploii“ primește Premiul Yomiuri.

1984 – Trezește-te, copil al Vremurilor Noi este un nou roman despre existența cotidiană a scriitorului și a fiului său. Pentru acest roman primește Premiul Jiro Osaragi.

1985 – Primește Premiul Kawabata pentru romanul Mușcat de hipopotam.Despre opera sa și sensurile ei, Ōe a declarat mai târziu, în interviul citat: „Cred că îmi creez opera pentru a mă lega pe mine însumi, familia mea cu societatea, cu cosmosul.Pentru a ne lega pe mine și familia mea cu cosmosul.Pentru că orice literatură are o tendință mistică.“

1987 – Publică în Japonia romanul Scrisori din anii nostalgici,care va cunoaște succesul internațional.

1993 – Romanul Scrisori către anii nostalgiei apare în Franța. „Volume precum: O experiență personală, Strigătul tăcut, M/T și povestea din pădurea fermecată sunt, împreună cu povestirile, lucrări care ocupă un loc aparte când citim romanul publicat în Franța anul trecut [1993, n. trad.] subtitlul Scrisori către anii nostalgiei. Aici Ōe utilizează modul japonez de a scrie la persoana întâi, pentru a crea iluzia unei autobiografi i. În realitate, cartea este 80 la sută ficțiune“, va spune pofesorul Kjell Espmark la prezentarea făcută lui Ōe cu prilejul decernării Premiului Nobel.

1994 – Kenzaburō Ōe publică romanul Îndoiala. Primește Premiul Nobel pentru Literatură. În eseul citit cu prilejul decernării, Ōe relatează experiențele literare care i-au marcat copilăria. Se referă și la literatură ca o formă de eliberare de suferințele propriei vieți. El își arată de asemenea îngrijorarea față de tendințele militariste ale Japoniei din perioada respectivă.

2004 – Scriitorul se va implica în campania împotriva modificării constituției japoneze din 1947, care prevedea explicit neimplicarea Japoniei în vreun conflict armat.

2005 – Doi ofi țeri japonezi în retragere îl acționează în justiție pe Ōe pentru că într-un eseu din 1970 a pretins că armata japoneză a îndemnat populația civilă din Okinawa la sinucidere colectivă în momentul ocupării insulei de către americani. Instanța îl absolvă pe scriitor, arătând că armata japoneză a fost adânc implicată în sinuciderile în masă.

2011 – După catastrofa de la Fukushima, unul dintre cele mai grave accidente nucleare din lume, Kenzaburō Ōe se implică în acțiunile celor care cer stoparea utilizării energiei nucleare în Japonia.

2012 – Ține o conferință de presă pe tema abandonării folosirii energiei nucleare și participă la demonstrații în acest scop alături de alte mii de japonezi, la Tokio.

Alte limbi
aragonés: Kenzaburō Ōe
العربية: كنزابورو أوي
azərbaycanca: Kendzaburo Oe
беларуская: Кэндзабура Оэ
беларуская (тарашкевіца)‎: Кэндзабура Оэ
български: Кендзабуро Ое
brezhoneg: Kenzaburō Ōe
Mìng-dĕ̤ng-ngṳ̄: Ōe Kenzaburō
čeština: Kenzaburó Óe
Ελληνικά: Κενζαμπούρο Όε
Esperanto: Oe Kenzaburo
español: Kenzaburō Ōe
français: Kenzaburō Ōe
Gaeilge: Kenzaburo Ōe
Gàidhlig: Kenzaburo Oe
hrvatski: Kenzaburo Oe
Bahasa Indonesia: Kenzaburō Ōe
italiano: Kenzaburō Ōe
日本語: 大江健三郎
ქართული: კენძაბურო ოე
Kurdî: Kenzaburo Oe
Latina: Kenzaburo Oe
Lëtzebuergesch: Kenzaburō Ōe
lietuvių: Kenzaburo Oe
latviešu: Kendzaburo Oe
Malagasy: Kenzaburō Ōe
Mirandés: Kenzaburo Oe
Nederlands: Kenzaburo Oë
norsk nynorsk: Kenzaburō Ōe
occitan: Kenzaburo Oe
português: Kenzaburo Oe
sicilianu: Kenzaburō Ōe
srpskohrvatski / српскохрватски: Kenzaburō Ōe
Simple English: Kenzaburō Ōe
slovenčina: Kenzaburó Óe
српски / srpski: Кензабуро Ое
svenska: Kenzaburo Oe
Kiswahili: Kenzaburo Oe
Türkçe: Kenzaburo Oe
українська: Кендзабуро Ое
oʻzbekcha/ўзбекча: Kenzaburō Ōe
Tiếng Việt: Ōe Kenzaburo
Yorùbá: Kenzaburō Ōe