Invincibila Armada

Batalia de la Gravelines
Parte din Războiului Anglo-Spaniol din 1585–1604
Invincible Armada.jpg
Armada Spaniola si flota engleza in august 1588
Informații generale
Perioadă8 august 1588
LocațieCanalul Mânecii, lângă Gravelines
50°10′00″N 4°15′42″W / 50°10′00″N 4°15′42″W / 50.1667; -4.2617
RezultatVictorie englezească decisivă
Beligeranți
 Regatul AnglieiImperiul Spaniol:
Conducători
Lord Howard de Effingham
Francis Drake
Alonso Pérez de Guzmán y Zúñiga
Efective
34 nave[1]
163 navele armate comerciale
(30 cantarind 200 tone)[1]
30 vesele
22 Galioane de la Coroana Castilliei si Portugalieil
108 vase comerciale armate [2]
Pierderi
Batalia de la Gravelines:
50–100 morti [3]
400 raniti
8 vase arse[4]
Boli:
6,000–8,000 morti
Batalia de la Gravelines:
peste 600 morti
800 raniti [5]
397 capturati
5 vase capturate[6]
Furtuni/Boli:
51 vase distruse
10 vase sabordate[7]
20,000 morti[8]

Invincibila Armada (în spaniolă Armada Invencible) este numele flotei care, în anul 1588, a fost trimisă de Filip al II-lea, regele Spaniei, pentru a transporta și sprijini acțiunea de debarcare a armatei spaniole în Anglia. Bătălia navală care a urmat s-a înscris în contextul mai larg al conflictului dintre Spania și Anglia, determinat de lupta pentru exploatarea bogățiilor Lumii Noi.[9]

Preliminarii și cauze

Filip II-lea, regele Spaniei

La sfârșitul secolului al XVI-lea, Spania era încă cea mai mare putere continentală și maritimă. Această putere, care necesita un efort material și resurse deosebite, se sprijinea cu preponderență pe exploatarea resurselor Lumii Noi. Anglia, atrasă de marile bogății din posesiunile portugheze și spaniole de peste mări, și-a descoperit vocația maritimă. Curtea regală spaniolă nu putea decât să asiste, cu neliniște, cum Anglia protestantă începe să-i amenințe supremația pe mare, fapt ce avea să conducă, inevitabil, la crearea unei stări de încordare în relațiile dintre cele două state.[10]

În anul 1580, profitând de faptul că tronul era vacant, armatele lui Filip al II-lea atacă și ocupă regatul vecin, Portugalia. Consecința—poate cea mai importantă—a acestei acțiuni a fost una de natură economică: a avut loc unificarea coloniilor spaniole și portugheze într-un singur imperiu. Riposta Angliei nu s-a lăsat așteptată, aceasta concretizându-se în semnarea unui tratat de alianță cu Olanda, la 20 august 1585. Frustrarea Spaniei este de înțeles, deoarece aceasta pierduse de curând posesiunile din Țările de Jos și, implicit, veniturile derivate din ele, în ceea ce s-a numit mai târziu prima revoluție burgheză victorioasă din Europa. În această împrejurare, Anglia sprijinise militar și diplomatic Țările de Jos pe toată durata conflictului.

Se constată, în aceeași perioadă, o recrudescență a activității piraților englezi împotriva flotei spaniole. Comuniunea de interese, gravele prejudicii aduse flotei spaniole, au făcut ca acești pirați să beneficieze de sprijinul tacit al Curții regale engleze. Protestele lui Filip al II-lea, prin ambasadorii săi din Anglia, n-au găsit răspuns.[11] Cel mai de seamă reprezentant al piraților englezi din această perioadă era Francis Drake (1541-1596). Alături de el activau și John Hawkins[12] și Martin Frobisher. În 1585, Francis Drake, în fruntea a 25 de nave, a atacat și a jefuit portul Vigo din nordul Spaniei. În 1587, el a intrat cu 23 de nave în portul Cadiz și a distrus 37 de nave spaniole ce se pregăteau pentru marea debarcare din anul următor. În același an, a atacat și a jefuit nava spaniolă San Felipe ce aducea din Extremul Orient o încărcătură în valoare de un milion de lire sterline.

Alte limbi
Afrikaans: Spaanse Armada
azərbaycanca: Yenilməz armada
Bahasa Indonesia: Armada Spanyol
한국어: 무적함대
Bahasa Melayu: Armada Sepanyol
မြန်မာဘာသာ: စပိန်ရေတပ်ကြီး
Nederlands: Spaanse Armada
português: Invencível Armada
سنڌي: آرميڊا
Simple English: Spanish Armada
српски / srpski: Шпанска армада
українська: Іспанська Армада
吴语: 无敌舰队