Horia Sima

Horia Sima
- 2018 -
25 de ani de la moarte
Horia Sima.jpg
Date personale
Născut6 iulie 1906
Flag of Austria-Hungary (1869-1918).svgFăgăraș, Austro-Ungaria
Decedat25 mai 1993
Madrid, Spania(?)
ÎnmormântatTorredembarra[*] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuElvira
Naționalitateromână.
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Religiecreștin ortodox
Ocupațiepolitician naționalist român, președintele partidului Totul pentru Țară, comandantul Mișcării Legionare
președintele partidului Garda de Fier, comandantul Mișcării Legionare (6 septembrie 1940)
Viceprim-ministruGuvernul Antonescu, 14 septembrie 1940,
Succedat deMihai Antonescu

Partid politicGarda de Fier
Alma materFacultatea de Litere și Filosofie, Universitatea București
Profesieprofesor de liceu de limba română,

Horia Sima (n. 3 iulie 1906, Făgăraș - d. 25 mai 1993, MadridA) a fost profesor de liceu de limba română, politician fascist român, președintele partidului de orientare fascistă Garda de Fier, comandantul Mișcării Legionare, organizație paramilitară teroristă creată după modelul organizațiilor naziste SA și SS[1], ministru în guvernul Ion Gigurtu (4 zile), vicepreședinte al consiliului de miniștri în guvernul național-legionar prezidat de Ion Antonescu. În zilele 21-23 ianuarie 1941, Horia Sima a declanșat și a condus Rebeliunea legionară împotriva generalului Ion Antonescu și a armatei române, pentru care a fost condamnat în contumacie la moarte (14 nov. 1941). În același timp cu rebeliunea, în fruntea legionarior, Sima a inițiat și condus cel mai mare și cel mai violent pogrom împotriva evreilor din istoria Munteniei, Pogromul de la București.

Biografie

Horia Sima s-a născut la 6 iulie 1906 în satul Mândra, județul Făgăraș[necesită citare], de unde proveneau și părinții săi, la vremea respectivă în Imperiul Austro-Ungar.

Studii

În 1926 se număra printre cei 19 absolvenți ai liceului „Radu Negru” din Făgăraș, ca șef de promoție. După absolvirea Facultății de Litere și Filosofie din București (1926-1932) a fost numit (în 1932) profesor de limba română la liceul din Caransebeș.

Activitatea politică

Ca student, Sima s-a înrolat în Mișcarea Legionară în octombrie 1927, în cuibul condus de Andrei Ionescu, unde a desfășurat o activitate intensă.

În octombrie 1935, Corneliu Zelea Codreanu împarte România în „Regiuni Legionare”, numindu-l pe Sima „Șef al Regiunii a IX-a - Banat”. După instaurarea dictaturii carliste și arestarea lui Codreanu în primăvara anului 1938, din inițiativa mai multor fruntași legionari se constituie un grup de organizare și coordonare a activității, din care au făcut parte Ion Belgea, Radu Mironovici, Iordache Nicoară, Horia Sima și Ion Antoniu.

La 16 iunie 1938 are loc reorganizarea Comandamentului de Conducere a Mișcării Legionare, iar Sima este însărcinat cu refacerea organizațiilor legionare intrate în clandestinitate și adăpostirea camarazilor scăpați de arestare, urmăriți de agenții Serviciului Secret de Informații al lui Moruzov

Asasinate

La 29/30 noiembrie 1938 jandarmii care îi transportau spre închisoarea Jilava pe deținuții Zelea Codreanu, condamnat pentru ultraj adus unui demnitar în exercițiul funcțiunii și pe alți 13 legionari condamnați pentru crimă („Nicadorii”, care l-au asasinat pe fostul prim-ministru Ion Gh. Duca și „Decemvirii”, care l-au asasinat și i-au batjocorit cadavrul ziaristului legionar anti-codrenist Mihai Stelescu) îi asasinează în pădurea Tâncăbești, din apropierea Capitalei pretextând o încercare de evadare, dar motivul real a fost un ordin al lui Carol al II-lea.[2][3]

Horia Sima și numeroși alți legionari se refugiază în Germania Nazistă unde organizează Comandamentului Legionar din Berlin, avându-i ca membri pe Ion Dumitrescu-Borșa, Ion Victor Vojen, Victor Silaghi, Horia Sima, Alexandru Constant și Constantin Papanace. Sima primește resortul legăturilor cu România.

Pe 15 august 1939 Sima revine în România, unde reia legătura cu organizațiile legionare.

La 21 septembrie, premierul Armand Călinescu este asasinat în București de un grup de legionari condus de avocatul Miti Dumitrescu. Autoritățile i-au arestat pe asasini, i-au torturat, judecat și apoi executat în același loc unde fusese declanșat asasinatul. Cadavrele asasinilor au fost expuse câteva zile, lângă o pancartă pe care scria „Aceasta va fi de aci înainte soarta asasinilor trădători de țară.” Erau aduși elevi, însoțiți de profesori, ca să vadă macabra scenă.[4]

În noaptea de 21–22 septembrie, regele Carol al II-lea a format un guvern nou, condus de generalul Gheorghe Argeșeanu, care a ordonat represalii împotriva Mișcării Legionare. În acea noapte au fost omorâți în toată România peste cinci sute de legionari.[necesită citare] Cadavrele au fost expuse în centrele orașelor timp de trei zile și elevii de liceu au fost aduși, cu profesorii, să le vadă. Nici presa și nici liderii partidelor politice istorice nu au protestat față de respectivele măsuri de represiune brutală[necesită citare].

Reîntoarcerea în România

La 26 octombrie1939, Sima fuge iar în Germania. În ianuarie 1940, preia conducerea grupului legionar din Berlin împreună cu Constantin Papanace. La 5 mai 1940, Sima ajunge din nou în România trecând clandestin frontiera cu Iugoslavia, însoțit de un grup de legionari. Arestat la 19 mai în satul Clopodia unde se ascunsese, este trimis sub pază la București. La 14 iunie 1940, după numeroase anchete în prezența comandantului jandarmeriei, generalului Bengliu, a ministrului de interne Mihail Ghelmegeanu și a lui Nicki Ștefănescu, adjunctul lui Mihail Moruzov, șeful SiguranțeiB, în mod surprinzător, Sima este eliberat. Această apariție paradoxală a lui Sima în România, unde urma să fie pus sub urmărire penală, necesită o explicație. După istoricul Cristian Troncotă, specialist în istoria serviciilor secrete, Sima era informator al lui Mihail Moruzov, plătit cu 200 000 de lei lunar (cam 70 de salarii medii), iar potrivit ziaristului, totodată istoric, Mihai Pelin, revenirea se datorase faptului că serviciul de informații al armatei germane, Abwehr, condus de Wilhelm Canaris, îl etichetase spion și îi luase urma, încât rămânerea în Germania devenise periculoasă pentru Sima. Moruzov, șeful serviciului secret de la București, îl ia sub protecție și îi mijlocește împăcarea cu regele Carol II.

Neștiind încotro va bate vântul, Sima a acceptat să facă parte din guvernul lui Ion Gigurtu, gest considerat de mulți colegionari drept act de trădare, ceea ce l-a determinat pe Sima să demisioneze din guvern după patru zileC.

La 6 septembrie 1940 are loc întrunirea „Forului Legionar”, la care Corneliu Georgescu (cofondator al mișcării), îi încredințează lui Sima în mod solemn conducerea Legiunii.

„Revoluția legionară”

La începutul lui septembrie 1940, Mihail Moruzov plecase la Veneția, la o reuniune cu amiralul Canaris, șeful Abwehrului, și cu generalul Giacomo Carboni, șeful SIM, (serviciul italian de informații), reuniune desfășurată într-o salon izolat al celebrului Hotel Danieli. La București are loc o manifestație - organizată de „partidele istorice” și acaparată de agitatorii legionari -, contra amputărilor teritoriale impuse de Dictatul de la Viena (30 august 1940). Panicat, Carol al II-lea apelează la sfatul noului colaborator, Horia Sima, care-i propune să-i încredințeze formarea guvernului generalului dizgrațiat Ion Antonescu. Așa începe organizarea loviturii de stat care a dus la răsturnarea dictaturii carliste, așa-numita „revoluție legionară”, din 3-6 septembrie 1940 și forțarea abdicării și exilării regelui Carol al II-lea.

Propunerea lui Sima se baza pe tratativele secrete duse cu Ion Antonescu în timp ce se afla cu domiciliu forțat, prin intermediul avocatului său (Mihai Antonescu), prin care generalul se obliga să se înroleze, public și oficial, în organizația legionarilor. Declarându-se adept al „căpitanului” (Corneliu Zelea Codreanu), ca prim-ministru al statului național-legionar, la 6 octombrie 1940, îmbrăcat cu cămașă verde și diagonală (uniforma legionară) și salutând cu salutul fascist, Antonescu a depus jurământul legionar ca membru al Mișcării Legionare[5].

La revenirea de la Veneția, Moruzov a fost arestat pe peronul Gării de Nord de o echipă mixtă, de ofițeri ai armatei și de legionari, și dus împreună cu adjunctul său, Nicki Ștefănescu, la penitenciarul Jilava, unde aveau să fie asasinați, împreună cu alți 62 de generali, miniștri și fruntași politici, de un comando de legionari[B]. Asasinarea lui Moruzov și a adjunctului său, Nicki Ștefănescu, la 27 noiembrie 1940, a avut ca scop ștergerea urmelor, atât ale lui Sima cât și ale lui Antonescu, despre care Moruzov deținea un dosar compromițător[6].

Alte limbi
català: Horia Sima
Deutsch: Horia Sima
English: Horia Sima
español: Horia Sima
français: Horia Sima
italiano: Horia Sima
Latina: Horia Sima
Nederlands: Horia Sima
polski: Horia Sima
português: Horia Sima
русский: Сима, Хория
српски / srpski: Хорија Сима
svenska: Horia Sima
українська: Хорія Сіма