Ganymede turnându-i lui Zeus pentru o libație (ceramică din Attica, c. 490–480 î.Hr.)
Ganymede (în greaca veche: Γανυμήδης, Ganymēdēs) este un semizeu din mitologia greacă. Era fiul regelui Tros(en) din Dardania (de la care provine denumirea cetății legendare Troia) și al reginei Callirrhoe.[1] Frații lui erau Ilus(en) și Assaracus(en).
Ganymede (descris de Homer ca fiind „cel mai frumos dintre muritori”[2]) a fost răpit de Zeus, care luase înfățișarea unui vultur, și dus în Olimp, devenind astfel nemuritor.[3] Acolo, printre altele, a devenit paharnicul zeilor olimpieni, alături de Hebe, turnându-le acestora în cupe ambrozie și nectarul divin.[4]
Mitul lui Ganymede a fost un model pentru obiceiul pederastiei, o relație erotică acceptată tacit în societatea greacă antică. Totuși, potrivit lui Platon, Socrate nega faptul că tânărul chipeș ar fi fost iubitul carnal al tatălui zeilor, propunând în schimb o interpretare spirituală: lui Zeus i-ar fi plăcut doar mintea și sufletul băiatului, nu corpul acestuia.[5][6] Platon justifica aspectul pederastic al acestui mit atribuindu-i o origine cretană și plasând răpirea lui Ganymede pe Muntele Ida(en). Teoria lui era o critică a obiceiurilor cretanilor, acuzându-i pe aceștia că au inventat mitul lui Zeus și Ganymede pentru a justifica comportamentul lor.[7]
Un corp ceresc, satelit al planetei Jupiter, a primit numele lui Ganymede; este cel mai mare satelit din Sistemul solar. A fost descoperit la 7 ianuarie 1610 de Galileo Galilei, care l-a observat prin luneta astronomică inventată de el.
