Franța

Franța
Franța
République française
Republica Franceză
Drapelul FranțeiStema Franței
Drapelul FranțeiStema Franței
DevizăLibertate, egalitate, fraternitate
(Liberté, Egalité, Fraternité în franceză)
EU-France.svg
Geografie
Suprafață 
 - totală674,843 km² (locul 41)
Apă (%)0,26%
Cel mai înalt punctMont Blanc (4.808,72 m) Modificați la Wikidata
Cel mai jos punctÉtang de Lavalduc[*] (-10 m) Modificați la Wikidata
Cel mai mare orașParis
VeciniSpania
Andorra
Belgia
Luxemburg
Germania
Elveția
Italia
Monaco
Brazilia
Surinam
Regatul Țărilor de Jos Modificați la Wikidata
Fus orarUTC+12
Populație
Populație 
 - Recensământ 201666.628.000 Modificați la Wikidata
Densitate103,8 loc/km²
 - Estimare 201466.600.000[a][I 1] (locul 20)
Limbi oficialeFranceza
EtnonimFrancezi
Guvernare
Sistem politicRepublică
Președintele FranțeiEmmanuel Macron Modificați la Wikidata
Prim-ministru al FranțeiÉdouard Philippe Modificați la Wikidata
LegislativParlamentul Franței Modificați la Wikidata
CamereAdunarea Națională a Franței
Senat⁠(d)
Congress of the French Parliament⁠(d)
CapitalaParis
Istorie
Independență
Regatul Franței843
Republica Franceză22 septembrie 1792
Constituția actuală4 octombrie 1958
Aderare la UE25 martie 1957
Economie
PIB (PPC)2014
 - Total$2,337 trilioane[1]
 - Pe cap de locuitor$36.537[1] (locul 23)
PIB (nominal)2014
 - Total$2,886 trilioane[1] (locul 5)
 - Pe cap de locuitor(locul 19)$45.123[1]
Gini(2008)32,7 (mediu)
IDU(2013)0,884 (foarte înalt) (locul 20)
MonedăEuro (EUR)1Franc CFP[4]
(· XPF)
Coduri și identificatori
Cod CIOFRA Modificați la Wikidata
Cod mobil208 Modificați la Wikidata
Prefix telefonic+33
ISO 3166-2FR Modificați la Wikidata
Domeniu Internet.fr .eu3
1În Colectivitățile de peste mări, din Oceanul Pacific și în Noua Caledonie este utilizat Francul CFP
2doar în Franța metropolitană
3În plus față de domeniul .fr alte domenii de nivel superior sunt utilizate în departamentele și colectivitățile de peste mări franceze: .re, .mq, .gp, .tf, .nc, .pf, .wf, .pm, .gf și .yt.De asemenea, domeniul .eu este folosit împreună cu ceilalți membri ai Uniunii Europene
4Până în 1999: Franc francez
Prezență online
site web oficial
Facebook

Franța (în franceză [la] France, Despre acest sunet Pronunție în franceză : /fʁɑ̃s/), oficial Republica Franceză (în franceză République française, Pronunție în franceză: /ʁepyblik fʁɑ̃sɛz/), este o republică constituțională unitară având un regim semi-prezidențial, mare parte din teritoriul său și din populație fiind situată în Europa de Vest, dar care cuprinde și mai multe regiuni și teritorii răspândite în toată lumea. Capitala sa este orașul Paris, limba oficială este franceza iar moneda este euro. Deviza națională este „Libertate, egalitate, fraternitate” (în franceză Liberté, Égalité, Fraternité), iar drapelul Franței este format din trei benzi verticale colorate, respectiv în albastru, alb, roșu. Imnul național este La Marseillaise.

În timpul epocii fierului, zona ce reprezintă astăzi Franța a fost locuită de gali, un popor celtic. Roma a anexat zona în anul 51 î.Hr. și a deținut regiunea până în anul 486, când francii (un popor germanic) au cucerit regiunea și au format Regatul Franței. Franța a devenit o mare putere europeană în Evul Mediu, în urma victoriei din războiul de o sută de ani (1337-1453). În perioada renașterii, cultura franceză a înflorit, iar Franța a pus bazele unui imperiu colonial global, care urma ulterior să devină al doilea cel mai mare din lume.[6] Secolul al XVI-lea a fost dominat de către războaie civile și religioase, între catolici și protestanți (hughenoți). Sub Ludovic al XIV-lea, Franța a devenit puterea culturală, politică și militară dominantă a Europei.[7] În secolul al XVIII-lea, Revoluția franceză a răsturnat monarhia absolută, a dezvoltat una dintre cele mai vechi republici din istoria modernă și a elaborat Declarația Drepturilor Omului și ale Cetățeanului, care exprimă idealurile unei națiuni inclusiv în ziua de astăzi.

În secolul al XIX-lea, Napoleon I a preluat puterea și a creat Primul Imperiu Francez, care prin războaiele napoleoniene a schimbat istoria Europei continentale. După prăbușirea imperiului, Franța a trecut printr-o perioadă tumultuoasă, având o succesiune de guverne ce a dus într-un final în 1870 la înființarea celei de-a Treia Republici Franceze. Franța a fost un participant major în Primul Război Mondial, din care a ieșit victorioasă, și a fost una dintre Puterile Aliate în Al Doilea Război Mondial, dar a intrat sub ocupația puterilor Axei în 1940. În urma eliberării, în 1944, a fost creată A Patra Republică Franceză, ulterior dizolvată în cursul Războiului din Algeria. A Cincea Republică, condusă de Charles de Gaulle, a fost înființată în 1958 și există până în ziua de astăzi. Algeria și aproape toate celelalte colonii au devenit independente în anii 1960, dar au păstrat legături economice și militare cu Franța.

Franța este o putere nucleară, este unul dintre cei cinci membri permanenți ai Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite și membru NATO. De asemenea, Franța este membră a G7, G20, a zonei euro, a spațiului Schengen și găzduiește sediile Consiliului Europei, Parlamentului European și UNESCO. Franța joacă un rol important în istoria mondială prin intermediul influenței exercitate de cultura sa, de limba sa și de valorile democratice, seculare și republicane pe care le-a promovat în ultimele două secole.

Franța este a doua putere economică europeană și a cincea putere economică mondială. Economia sa de tip capitalist o face să fie unul dintre liderii mondiali în sectoarele agroalimentar, aeronautic⁠(fr), al automobilelor, al produselor de lux⁠(fr), al turismului⁠(fr) și în cel al energiei nucleare⁠(fr), aceasta în ciuda unor politici de intervenționism⁠(fr) destul de puternice⁠(fr).

Cu 66,6 milioane de locuitori la 1 ianuarie 2014,[a][I 1] Franța este o țară dezvoltată, cu un indice al dezvoltării umane foarte ridicat.[8]

Geografia

Așezare și frontiere

Hartă fizică simplificată a Franței metropolitane

Franța metropolitană se află la una dintre extremitățile vestice ale Europei. Are ieșire la Marea Nordului către nord, la Canalul Mânecii către nord-vest, la Oceanul Atlantic către vest și la Marea Mediterană către sud-est. Se învecinează cu Belgia și Luxemburg la nord-est, cu Germania și Elveția la est, cu Italia și cu Monaco la sud-est, cu Spania și cu Andorra la sud-vest.

Dacă frontierele sudice ale țării corespund unor creste montane, frontierele nord-estice nu corespund, aproape deloc, vreunor limite geografice fizice[b] sau lingvistice.[c]

Franța metropolitană cuprinde mai multe insule, cea mai mare fiind Corsica, multe fiind, însă, mici insule de coastă. Metropola se încadrează între paralelele de 42°19'46" N și 51°5'47" N, și între meridianele de 4°46' V și 8°14'42" E.

Franța este formată, însă, și din numeroase teritorii aflate în afara continentului european, denumite în vorbirea curentă „teritorii de peste mări” (în franceză territoires d’outre-mer, prescurtat „DOM-TOM”), ceea ce face ca Franța să aibă teritorii în toate oceanele lumii cu excepția celui Arctic.

Aceste teritorii au diverse statute în cadrul organizării administrativ-teritoriale a Franței și sunt situate astfel:

Prin intermediul teritoriilor de peste mări, Franța deține, astfel, și frontiere terestre cu Brazilia, cu Surinam și cu Regatul Țărilor de Jos prin partea franceză a insulei Saint-Martin.

Suprafața Franței metropolitane este de 552.000 km²[9], cu o densitate de aproximativ un locuitor pe hectar. Luând în calcul și totalitatea teritoriilor de peste mări, Franța are o suprafață totală de 675.000 km².

Franța este a 42-a țară din lume ca mărime a suprafeței terestre și a treia cea mai mare țară din Europa, după Rusia și Ucraina, deși, dacă se iau în calcul teritoriile de peste mări, este mai întinsă ca Ucraina, fiind, totodată, și cea mai întinsă țară a Uniunii Europene.

Teritoriul metropolitan continental are o lungime de circa 1.000 km de la nord la sud și de la est la vest.

Lungimea totală a țărmurilor, incluzând aici și teritoriile de peste mări, este de 8.245 km.

Geologie, relief și hidrografie

Geologia Franței

Teritoriul metropolitan al Franței oferă forme de relief și peisaje naturale deosebit de variate.[b 1] Mari părți din teritoriul actual al Franței s-au înălțat de-a lungul mai multor episoade tectonice, în special în orogeneza hercinică din paleozoic, care stă la originea masivelor Armorican, Central, Morvan, Vosgi, Ardeni și Corsican.[b 2] Munții Alpi, Pirinei și Jura sunt mult mai tineri, și sunt mai puțin erodați[b 2] —  Alpii ating 4.810 m altitudine în Mont Blanc (cel mai înalt punct al Franței).[10] Deși 60% din comunele Franței sunt clasificate ca având risc seismic, acest risc rămâne unul moderat.[11]

Aceste masive delimitează mai multe bazine sedimentare, cele mai mari fiind bazinul Aquitaniei în sud-vest și Bazinul Parisului în nord[b 2] — acesta din urmă cuprinzând mai multe regiuni cu soluri deosebit de fertile, în special platourile cu soluri acide din Beauce și Brie.[b 3] În rest, diferite căi naturale de trecere, cum ar fi valea Ronului, permit comunicații facile.[b 4] Zonele litorale oferă și ele peisaje diverse: maluri abrupte ale masivelor muntoase (Coasta de Azur, de exemplu), câmpii ce se termină cu faleze ( Coasta de Alabastru), regiuni umede și forestiere, cum ar fi Sologne⁠(d) sau mari câmpii nisipoase (Câmpia Languedoc).[b 5]

Rețeaua hidrografică a Franței este, în principal, drenată de patru mari fluvii: Loara, Sena, Garonne și Ron,[b 6] la care se mai pot adăuga și Meuse și Rinul, mai puțin importante pentru Franța, dar fluvii majore la nivel european. Bazinele hidrografice ale primelor patru acoperă peste 62% din teritoriul metropolitan.[b 6]

Franța dispune de 11 milioane de km² de ape marine teritoriale, în trei oceane, 97% din această suprafață fiind asociată teritoriilor de peste mări.[12]

Clima

Hartă a principalelor zone climatice din Franța

Clima Franței metropolitane este una temperată,[b 7] influențată de anticiclonul Azorelor, ca și restul Europei de Vest,[13] cu variante regionale sau locale destul de însemnate. Tipologia actuală reține șase mari zone climatice:[b 7]

  • sfertul nord-vestic al țării aparține zonei bretone, cu nuanțe pariziene și flamande; aceasta este caracterizată printr-un regim de temperatură blând, cu variații reduse de temperatură și cu precipitații relativ importante;
  • la sud de aceasta, zona aquitană, cu aceleași caracteristici ca și zona bretonă, dar cu temperaturi mai ridicate;
  • în nord-estul țării, zona Lorenei deține caracteristici semicontinentale, cu ierni reci și precipitații mai reduse decât în vest;
  • pe coasta Mării Mediterane, zona provensală este caracterizată prin numeroase zile însorite, cu veri calde și uscate și cu ierni blânde și umede;
  • între zona Lorenei și cea provensală se află zona dunăreană cu rol de zonă de tranziție, cu variații mari de temperatură;
  • zona montană, ce corespunde regiunilor de altitudini ridicate, este caracterizată prin ierni reci și umede, cu precipitații nivale importante.

Mare parte din teritoriile de peste mări este, în schimb, dominată de clima tropicală (de intensitate variabilă),[b 8] excepție făcând Guyana franceză (climă ecuatorială),[14] Saint-Pierre-et-Miquelon (climă temperat-oceanică)[15] și teritoriile australe și antarctice franceze (cu climă polară și temperat-oceanică).[16]

Franța metropolitană se confruntă și cu evenimente climatice cu consecințe importante: furtuni ( cele din decembrie 1999⁠(fr) au doborât 7% din copacii din pădurile franceze[b 9]), canicule (canicula din 2003 din Europa soldându-se cu 15.000 de morți[b 9]), incendii și inundații.

Temperatura medie în Franța a crescut cu 0,1 °C în medie pe deceniu de-a lungul secolului al XX-lea.[b 10]

Peisajele și mediul

Franța metropolitană beneficiază de o largă varietate de peisaje: câmpii agricole sau împădurite, lanțuri montane mai mult sau mai puțin erodate, litoraluri diversificate și văi cu orașe amestecate cu spații neo-naturale. Franța de peste mări conține și ea o importantă biodiversitate (de exemplu, în pădurile ecuatoriale franco-guyaneze sau în lagunele Noii Caledonii).[17] Franța este una dintre cele mai împădurite țări din Europa Occidentală, pădurile ocupând 28% din suprafața țării.[b 11]

Această diversitate a peisajelor și a ecosistemelor este amenințată de fragmentarea ecologică⁠(fr) (cauzată de densa rețea de căi de comunicații rutiere),[18] de antropizarea zonelor de coastă și de poluarea apelor și solului. O treime din apele de suprafață sunt de calitate rea spre foarte rea, în principal, din cauza poluării industriale;[b 12] poluarea agricolă în legătură cu utilizarea îngrășămintelor și pesticidelor a contribuit și ea la deteriorarea calității pânzelor freatice în mai multe regiuni, în Bretania, în special.[b 13] Litoralizarea⁠(fr) populației și a activităților ei[b 14] determină o intensificare și o îndesire a construcțiilor de pe malul mării,[b 15] în ciuda Legii Litoralului⁠(fr) din 1986 și a intervenției Conservatoire du littoral⁠(fr)[b 16] și în ciuda caracterului inundabil al anumitor sectoare. În ceea ce privește infrastructura de transport, în special cea rutieră, ea expune pe vecinii ei la o poluare atmosferică, sonoră și vizuală considerabilă.[18]

Cu toate acestea, instituțiile publice încearcă de mai multe decenii să răspundă acestor provocări. Rezervațiilor naturale⁠(fr) și parcurilor naționale⁠(fr) li s-a adăugat, din 1968, și categoria parcurilor naturale regionale⁠(fr),[19] care combină acțiunile de conservare cu cele de punere în valoare a patrimoniului natural și cultural[c 1] și care, în 2007, acopereau 13% din teritoriul francez.[20] Au fost înființate agenții pentru apă⁠(fr) pentru a proteja și a garanta resursele de apă ale țării.[b 12] Datorită unei politici de limitare a utilizării produselor petroliere și datorită importanței energiei nucleare, emisiile de CO2 pe cap de locuitor ale Franței sunt mai scăzute decât cele ale vecinilor săi europeni, și a fortiori decât cele ale SUA.[21] Cu toate acestea, conform unui studiu al Ministerului Mediului, Energiei, Dezvoltării Durabile și Mării⁠(fr) publicat în 2010, „în mai multe puncte, bilanțul ecologic rămâne îngrijorător, cu tendințe de deteriorare”.[22]

Repartiția spațială a populației și a activităților sale

Hartă de sinteză a repartiției populației în Franța în 2010. Sunt indicate densitățile populației pe departament, cele 18 arii urbane de peste 400.000 de locuitori, linia Le Havre-Marsilia și limitele aproximative ale așa-numitei „ diagonale a vidului⁠(fr)”.

     + 5.000–loc./km² 2

     de la 300 la 1.000 loc./km²

     de la 100 la 250 loc./km²

     de la 70 la 100 loc./km²

     de la 40 la 70 loc./km²

     - 40 loc./km²

Relieful și densitatea populației pe km² în 2001.

Franța metropolitană este marcată de multiple dezechilibre spațiale. Pe de o parte, ea este originală prin faptul că are o capitală de șase ori mai populată decât a doua arie urbană a țării,[e] și care grupează un sfert din studenți[I 2] și aproape toate sediile centrale ale marilor companii ale țării.[23] Pe de altă parte, linia Le HavreMarsilia este adesea considerată a fi limita între un vest rămas de multă vreme agrar și care, astăzi, beneficiază de o importantă dezvoltare demografică și economică,[n 1] și un est industrializat și de multă vreme urbanizat. În cele din urmă, de la departamentul Ardenilor în nord-est până la departamentul Landes în sud-vest se observă o „ diagonală a densității reduse⁠(fr)”, care prin comparație cu restul țării secaracterizează printr-un grad redus de populare și printr-o economie, adesea, în dificultate.[24]

După un îndelungat exod rural⁠(fr) în secolul al XIX-lea și până în a doua jumătate a secolului al XX-lea,[n 2] sporul migratoriu al zonelor rurale franceze a redevenit pozitiv în anii 1990.[n 1] Creșterea populației urbane are loc predominant în zonele periurbane, din ce în ce mai îndepărtate de aglomerația centrală.[n 2] Tabelul de mai jos listează cele mai mari orașe ale Franței, în funcție de populația ariei metropolitane.


Cele mai mari orașe din Franța
[I 3][I 4]
Loc Numele orașului Regiune Pop. Loc Numele orașului Regiune Pop.
Paris
Paris

Lyon
Lyon

1 Paris Île-de-France 12.223.100 11 Grenoble Ron-Alpi 669.595 Marsilia
Marsilia

Toulouse
Toulouse

2 Lyon Ron-Alpi 2.165.785 12 Rouen Normandia Superioară 652.898
3 Marsilia Provence-Alpi-Coasta de Azur 1.718.281 13 Toulon Provence-Alpi-Coasta de Azur 606.947
4 Toulouse Midi-Pirinei 1.232.398 14 Montpellier Languedoc-Roussillon 549.491
5 Lille Nord-Pas-de-Calais 1.158.306 15 Lens Nord-Pas-de-Calais 542.918
6 Bordeaux Aquitania 1.127.776 16 Avignon Provence-Alpi-Coasta de Azur 511.277
7 Nisa Provence-Alpi-Coasta de Azur 1.001.295 17 Saint-Étienne Ron-Alpi 508.847
8 Nantes Pays de la Loire 873.133 18 Tours Centru 477.438
9 Strasbourg Alsacia 761.042 19 Clermont-Ferrand Auvergne 463.891
10 Rennes Bretania 671.845 20 Nancy Lorena 434.948

Axe de comunicație și de transport

Din pricina poziției sale la răscruce, Franța este țară de tranzit.[b 17] Ea este, de fapt, traversată, în mod obligatoriu, de persoanele și mărfurile care circulă pe cale terestră între peninsula Iberică și restul Europei și, după deschiderea Eurotunelului în 1994,[25] între Regatul Unit și restul Europei.[b 17] Ca o moștenire a istoriei, rețelele franceze de transport sunt foarte centralizate în jurul Parisului;[b 18] această centralizare este deosebit de puternică în domeniul feroviar și aerian, deși a început să se diminueze.[26]

Un TGV Duplex⁠(fr) pe LGV Méditerranée

Principalul mijloc de transport utilizat în Franța este cel rutier, care, în 2007, reprezenta respectiv 86,5% și 79,9% din traficul de călători și de mărfuri.[f][27] Franța numără, la nivelul anului 2005, peste un milion de kilometri de șosele, dintre care aproape toate sunt asfaltate sau pietruite.[28] După eliberare⁠(fr), Franța și-a dezvoltat o rețea extinsă de autostrăzi⁠(fr), care, în 2007, totalizau o lungime de 10.991 km .[28] De câteva decenii, sunt dezvoltate politici publice cu scopul reducerii accidentelor rutiere mortale, ale căror principale cauze sunt identificate ca fiind, în principal, viteza și consumul de alcool,[j 1] și încearcă să reducă dependența francezilor de automobile, în beneficiul altor mijloace de transport mai puțin poluante.[i 1]

Rețeaua feroviară franceză datează și ea, în mare parte, de la mijlocul și de la sfârșitul secolului al XIX-lea, ajungând să numere, în 2009, 29.473 km de linii, dintre care mai mult de jumătate sunt electrificate.[29] Cea mai mare parte din trafic este derulată de compania publică SNCF, pe liniile care aparțin gestionarului de infrastructură Réseau ferré de France⁠(fr) (RFF). Începând cu anii 1980, traficul de călători în Franța metropolitană este în creștere, mulțumită, pe de o parte, preluării de către regiuni a gestionării traficului regional și local, dar mai ales apariției rețelei continue a liniilor de mare viteză parcurse de TGV.[30] Pe de altă parte, principalele orașe ale țării sunt dotate cu o rețea feroviară urbană, de tip metrou, tramvai sau expres regional (RER); Metroul din Paris, înființat în 1900, formează una dintre cele mai dense rețele din lume.[31]

În ceea ce privește transportul aerian, acesta este deosebit de centralizat: cele două aeroporturi pariziene — Roissy-Charles-de-Gaulle și Orly — au deservit în 2008 peste 87 de milioane de călători, în vreme ce principalul aeroport din provincie, Nisa-Coasta de Azur⁠(fr), a deservit doar puțin mai mult de 10 milioane.[32] Aeroporturile din provincie fac, de fapt, concurență TGV-ului pentru trafic intern, în vreme ce aeroporturile pariziene adună cvasi-totalitatea traficului de cursă lungă.[b 19] Franța este locul unde funcționează una dintre cele mai mari companii aeriene din lume, în termeni de pasageri transportați (Air France-KLM[33]) și unde funcționează primul constructor aeronautic civil (Airbus[b 20][g]) din Europa.

În Franța se mai utilizează și alte mijloace de transport, dar ele sunt marginale. Traficul fluvial asigură o parte neglijabilă din traficul de călători și una secundară din traficul de mărfuri, în special din cauza neadaptării unei mari părți din rețea la traficul modern.[28] Traficul maritim este mai important, dar porturile Dunkerque, Le Havre, Nantes - Saint-Nazaire⁠(fr) și Bordeaux sunt foarte mici comparativ cu rivalele lor de la Marea Nordului, cum sunt Rotterdam sau Anvers;[34] numai portul Marsilia este comparabil cu marele porturi ale lumii, fiind cel mai mare port de la Marea Mediterană în termeni de tonaj expediat.[34] Astăzi, bicicleta cunoaște o nouă tinerețe, în special datorită preocupărilor ecologiste ale francezilor și datorită înființării sistemelor de închiriat biciclete în mai multe orașe ale țării.[i 2]

Alte limbi
Аҧсшәа: Франциа
Acèh: Peurancih
адыгабзэ: Францие
Afrikaans: Frankryk
Akan: France
Alemannisch: Frankreich
አማርኛ: ፈረንሣይ
aragonés: Francia
Ænglisc: Francland
العربية: فرنسا
ܐܪܡܝܐ: ܦܪܢܣܐ
مصرى: فرنسا
অসমীয়া: ফ্ৰান্স
asturianu: Francia
авар: Паранс
Aymar aru: Phransiya
azərbaycanca: Fransa
تۆرکجه: فرانسه
башҡортса: Франция
Boarisch: Frankreich
žemaitėška: Prancūzėjė
Bikol Central: Pransya
беларуская: Францыя
беларуская (тарашкевіца)‎: Францыя
български: Франция
भोजपुरी: फ्रांस
Bislama: Franis
Bahasa Banjar: Parancis
bamanankan: Faransi
বাংলা: ফ্রান্স
བོད་ཡིག: ཧྥ་རན་སི།
বিষ্ণুপ্রিয়া মণিপুরী: ফ্রান্স
brezhoneg: Bro-C'hall
bosanski: Francuska
ᨅᨔ ᨕᨘᨁᨗ: Perancis
буряад: Франци
català: França
Chavacano de Zamboanga: Francia
Mìng-dĕ̤ng-ngṳ̄: Huák-guók
нохчийн: Франци
Cebuano: Pransiya
Chamoru: Francia
ᏣᎳᎩ: ᎦᎸᏥᏱ
Tsetsêhestâhese: France
کوردی: فەڕەنسا
corsu: Francia
qırımtatarca: Frenkistan
čeština: Francie
kaszëbsczi: Francëjô
словѣньскъ / ⰔⰎⰑⰂⰡⰐⰠⰔⰍⰟ: Франкїꙗ
Чӑвашла: Франци
Cymraeg: Ffrainc
dansk: Frankrig
Deutsch: Frankreich
Zazaki: Fransa
dolnoserbski: Francojska
डोटेली: फ्रान्स
ދިވެހިބަސް: ފަރަންސޭސިވިލާތް
ཇོང་ཁ: ཕརཱནསི་
eʋegbe: France
Ελληνικά: Γαλλία
emiliàn e rumagnòl: Franza
English: France
Esperanto: Francio
español: Francia
euskara: Frantzia
estremeñu: Francia
فارسی: فرانسه
Fulfulde: Faransi
suomi: Ranska
føroyskt: Frakland
français: France
arpetan: France
Nordfriisk: Frånkrik
furlan: France
Frysk: Frankryk
Gaeilge: An Fhrainc
Gagauz: Franțiya
贛語: 法國
Gàidhlig: An Fhraing
galego: Francia
Avañe'ẽ: Hyãsia
गोंयची कोंकणी / Gõychi Konknni: फ्रांस
ગુજરાતી: ફ્રાન્સ
Gaelg: Yn Rank
Hausa: Faransa
客家語/Hak-kâ-ngî: Fap-koet
Hawaiʻi: Palani
עברית: צרפת
हिन्दी: फ़्रान्स
Fiji Hindi: France
hrvatski: Francuska
hornjoserbsce: Francoska
Kreyòl ayisyen: Frans
Հայերեն: Ֆրանսիա
interlingua: Francia
Bahasa Indonesia: Perancis
Interlingue: Francia
Igbo: France
Ilokano: Pransia
ГӀалгӀай: Франци
Ido: Francia
íslenska: Frakkland
italiano: Francia
日本語: フランス
Patois: Frans
la .lojban.: fasygu'e
Basa Jawa: Prancis
ქართული: საფრანგეთი
Qaraqalpaqsha: Franciya
Taqbaylit: Fransa
Адыгэбзэ: Фрэндж
Kabɩyɛ: Fransɩɩ
Kongo: Fwalansa
Gĩkũyũ: Baranja
қазақша: Франция
kalaallisut: Franskit Nunaat
ភាសាខ្មែរ: បារាំង
ಕನ್ನಡ: ಫ್ರಾನ್ಸ್
한국어: 프랑스
Перем Коми: Франс
къарачай-малкъар: Франция
Ripoarisch: Frankreich
kurdî: Fransa
коми: Франция
kernowek: Pow Frynk
Кыргызча: Франция
Latina: Francia
Ladino: Fransia
Lëtzebuergesch: Frankräich
лезги: Франция
Lingua Franca Nova: Frans
Luganda: Bufalansa
Limburgs: Frankriek
Ligure: Fransa
lumbaart: Frància
lingála: Falansia
لۊری شومالی: فرانسأ
lietuvių: Prancūzija
latgaļu: Praņceja
latviešu: Francija
मैथिली: फ्रान्स
мокшень: Кранцмастор
Malagasy: Frantsa
олык марий: Франций
Māori: Wīwī
Baso Minangkabau: Parancih
македонски: Франција
മലയാളം: ഫ്രാൻസ്
монгол: Франц
मराठी: फ्रान्स
Bahasa Melayu: Perancis
Malti: Franza
Mirandés: Fráncia
မြန်မာဘာသာ: ပြင်သစ်နိုင်ငံ
مازِرونی: فرانسه
Dorerin Naoero: Prant
Nāhuatl: Francia
Napulitano: Franza
Plattdüütsch: Frankriek
Nedersaksies: Frankriek
नेपाली: फ्रान्स
नेपाल भाषा: फ्रान्स
Nederlands: Frankrijk
norsk nynorsk: Frankrike
norsk: Frankrike
Novial: Fransia
Nouormand: France
Sesotho sa Leboa: Fora
Chi-Chewa: France
occitan: França
Livvinkarjala: Frantsii
Oromoo: Firaansi
ଓଡ଼ିଆ: ଫ୍ରାନ୍ସ
Ирон: Франц
ਪੰਜਾਬੀ: ਫ਼ਰਾਂਸ
Pangasinan: Fransia
Kapampangan: Pransiya
Papiamentu: Fransia
Picard: Franche
Deitsch: Frankreich
Pälzisch: Frankreich
पालि: फ्रांस
Norfuk / Pitkern: France
polski: Francja
Piemontèis: Fransa
پنجابی: فرانس
Ποντιακά: Γαλλία
پښتو: فرانس
português: França
Runa Simi: Ransiya
rumantsch: Frantscha
Romani: Franchiya
Kirundi: Ubufaransa
armãneashti: Frânție
tarandíne: Frange
русский: Франция
русиньскый: Франція
Kinyarwanda: Ubufaransa
संस्कृतम्: फ्रान्सदेशः
саха тыла: Франция
sardu: Frantza
sicilianu: Francia
Scots: Fraunce
سنڌي: فرانس
davvisámegiella: Frankriika
Sängö: Farânzi
srpskohrvatski / српскохрватски: Francuska
සිංහල: ප්‍රංශය
Simple English: France
slovenčina: Francúzsko
slovenščina: Francija
Gagana Samoa: Farani
chiShona: France
Soomaaliga: Faransiiska
shqip: Franca
српски / srpski: Француска
Sranantongo: Franskondre
SiSwati: IFulansi
Sesotho: Fora
Seeltersk: Frankriek
Basa Sunda: Perancis
svenska: Frankrike
Kiswahili: Ufaransa
ślůnski: Francyjŏ
தமிழ்: பிரான்சு
తెలుగు: ఫ్రాన్సు
tetun: Fransa
тоҷикӣ: Фаронса
ትግርኛ: ፈረንሳይ
Türkmençe: Fransiýa
Tagalog: Pransiya
Setswana: Fora
Tok Pisin: Frens
Türkçe: Fransa
Xitsonga: Furhwa
татарча/tatarça: Франция
chiTumbuka: France
Twi: France
reo tahiti: Farāni
тыва дыл: Франция
удмурт: Франция
ئۇيغۇرچە / Uyghurche: فرانسىيە
українська: Франція
اردو: فرانس
oʻzbekcha/ўзбекча: Fransiya
vèneto: Fransa
vepsän kel’: Francii
Tiếng Việt: Pháp
West-Vlams: Vrankryk
Volapük: Fransän
walon: France
Winaray: Fransya
Wolof: Faraas
吴语: 法国
მარგალური: საფრანგეთი
ייִדיש: פראנקרייך
Yorùbá: Fránsì
Vahcuengh: Fazgoz
Zeêuws: Frankriek
中文: 法国
文言: 法國
Bân-lâm-gú: Hoat-kok
粵語: 法國
isiZulu: IFulansi