Expresionism

Nu confundați cu Expresivism.
Vaca galbenă de Franz Marc, unul dintre cei mai influenți pictori expresioniști germani.

Expresionismul a fost un curent artistic modernist, inițial prezent în poezie și pictură, care a originat în Germania la începutul secolului al XX-lea. Aceasta este caracterizata de prezentarea lumii din perspectivă strict subiectivă, distorsionată intenționat, pentru a crea momente emoționale care să transmită idei și stări de spirit.[1] Artiștii de origine expresionistă caută să indice înțelegerea lumii prin propria lor perspectivă[2] sau experiență emoțională comparată cu înțelegerea "obișnuită" sau rațională a lumii materiale.[2][3]

Expresionismul în artele plastice

Expresionismul își are originea în Germania (a se vedea, Expresionismul german), fiind reprezentat de către Ernst Ludwig Kirchner, Erich Heckel, Karl Schmidt-Rottluff, Max Pechstein - grupul Die Brücke ("Puntea") din Dresda - și Franz Marc, August Macke - din jurul Almanahului Der Blaue Reiter ("Călărețul albastru") din München - acoperind perioada 1905 - 1918. Vor adera mai târziu Emil Nolde, Paul Klee și Wassily Kandinsky.

Ernst Ludwig Kirchner - Două femei pe stradă, 1914 - Kunstsammlung Düsseldorf

Expresionismul este reacția firească a unui grup de pictori germani la academism și convenții estetice rigide, dar și la autoritarismul celui de-al doilea Reich. Revolta artiștilor a proclamat libertatea creatoare absolută și primatul expresiei asupra formei. Rezultatul este o artă spectaculoasă din punct de vedere cromatic și o estetică revoluționară.

În pofida programelor, expresionismul nu a fost niciodată o școală în adevăratul sens al cuvântului. Reprezentat de artiști foarte diferiți, expresionismul se impune mai mult ca un stil, decât ca o mișcare artistică. Acest stil va depăși de altfel repede granițele picturii: va cuprinde în sfera sa și sculptura, poezia și muzica, cu compozitori ca Arnold Schönberg și Alban Berg. Revolta expresionistă propune o formulă nouă, dar păstrează temele tradiționale, rareori abordând revendicări politice sau sociale. Este o revoluție pur estetică, caracterizată de culori țipătoare, contrastante, de linii frânte și curbe, de un ritm discontinuu.

Expresionismul și nazismul

Expresionismul devine, începând din 1933, ținta atacurilor naziste. În anul 1937 se organizează expoziția "Arta degenerată": expresioniștii sunt prezentați aici ca dușmani ai regimului și rasei germane. Operele lor sunt confiscate și excluse din muzee. Din fericire, în ciuda distrugerilor și a războiului, s-a reușit recuperarea multor tablouri, chiar dacă unele au fost deteriorate. Ele au fost redate patrimoniului universal și iubitorilor de artă, ca o dovadă că violența nu poate învinge niciodată frumosul.

În afara Germaniei, cei mai cunoscuți pictori expresioniști sunt norvegianul Edvard Munch, cu celebrul său tablou Țipătul, elvețianul Cuno Amiet, olandezii Lambertus Zijl și Kees van Dongen, finlandezul Akseli Gallen-Kallela precum și cehul Bohumil Kubista.

Tablouri reprezentative

Alte limbi
Afrikaans: Ekspressionisme
Alemannisch: Expressionismus
العربية: تعبيرية
asturianu: Espresionismu
azərbaycanca: Ekspressionizm
беларуская: Экспрэсіянізм
беларуская (тарашкевіца)‎: Экспрэсіянізм
български: Експресионизъм
bosanski: Ekspresionizam
čeština: Expresionismus
Cymraeg: Mynegiadaeth
English: Expressionism
Esperanto: Ekspresionismo
español: Expresionismo
euskara: Espresionismo
français: Expressionnisme
hrvatski: Ekspresionizam
Bahasa Indonesia: Ekspresionisme
íslenska: Expressjónismi
italiano: Espressionismo
日本語: 表現主義
한국어: 표현주의
lietuvių: Ekspresionizmas
latviešu: Ekspresionisms
македонски: Експресионизам
Nederlands: Expressionisme
norsk nynorsk: Ekspresjonisme
português: Expressionismo
srpskohrvatski / српскохрватски: Ekspresionizam
Simple English: Expressionism
slovenčina: Expresionizmus
slovenščina: Ekspresionizem
српски / srpski: Експресионизам
Seeltersk: Expressionismus
svenska: Expressionism
українська: Експресіонізм
اردو: اظہاریت
oʻzbekcha/ўзбекча: Ekspressionizm
中文: 表现主义