Drept public
English: Public law

Dreptul public (în latină ius publicum) este acea parte a dreptului care reglementează relațiile dintre indivizi și instituțiile statului, precum și acele relații interindividuale care sunt de interes public.[1] Dreptul public este dominat, pe de o parte, de căutarea interesului general, care constituie finalitatea exclusivă a statului şi a colectivităţilor publice, iar, pe de alta, dreptul public este un drept inegalitar, deoarece interesul general trebuie să primeze faţă de interesele particulare.[2] În relațiile cu publicul, părțile acționează ca inegal din punct de vedere juridic. Una dintre astfel de părți este întotdeauna statul sau corpul său (oficial) înzestrat cu autoritate; în domeniul dreptului public, relațiile sunt guvernate exclusiv de un singur centru, care este puterea de stat. Comportamentul părților în relațiile de drept privat este determinat de către părți. Cu toate acestea, în conformitate cu principiul statului de drept, statul trebuie să respecte propriile sale legi și să împiedice arbitrarea în luarea deciziilor.

Alte limbi
asturianu: Derechu públicu
беларуская: Публічнае права
български: Публично право
català: Dret públic
čeština: Veřejné právo
Ελληνικά: Δημόσιο δίκαιο
English: Public law
Esperanto: Publika juro
français: Droit public
magyar: Közjog
日本語: 公法
한국어: 공법
Latina: Ius publicum
lietuvių: Viešoji teisė
Mirandés: Dreito público
Nederlands: Publiekrecht
norsk nynorsk: Offentleg rett
occitan: Drech public
português: Direito público
Scots: Public law
slovenčina: Verejné právo
slovenščina: Javno pravo
Türkçe: Kamu hukuku
українська: Публічне право
Tiếng Việt: Luật công
中文: 公法