Dinastia Qin

Zhongwen.svgAcest articol conține text în limba chineză. Fără suport de afișare corespunzător, se pot vedea semne de întrebare, pătrățele sau alte simboluri în locul caracterelor chinezești.
Dinastia Qin
Qin
秦朝
Blank.png Blank.png – Blank.png
Dinastia Qin în 210 î.Hr.
Dinastia Qin în 210 î.Hr.
CapitalăXianyang
LimbăChineza veche
Religiereligia tradițională chineză
Guvernare
Formă de guvernareMonarhie
Împărat 
 - 221 î.Hr.-210 î.Hr.Shi Huangdi
 - 210 î.Hr.-210 î.Hr.Qin Er Shi
Istorie
Epoca istoricăAntichitate
Unificarea Chinei
Moartea Primului Împărat
Capitularea în fața armatei lui Liu Bang
Istoria Chinei
Istoria Chinei
ANTICHITATE
Dinastia Xia c. 2100–c. 1600 BCE
Dinastia Shang c. 1600–c. 1046 BCE
Dinastia Zhou c. 1045–256 BCE
 Zhou de Vest
 Zhou de Est
   Primăverile și Toamnele
   Statele Combatante
PERIOADA IMPERIALĂ
Dinastia Qin 221–206 BCE
Dinastia Han 206 BCE – 220 CE
  Han de Vest
  Dinastia Xin
  Han de Est
Trei Regate 220–280
  Wei, Shu și Wu
Dinastia Jin 265–420
  Jin de Vest16 Regate
304–439
  Jin de Est
Dinastiile din Sud și din Nord
420–589
Dinastia Sui 581–618
Dinastia Tang 618–907
  (A doua Dinastie Zhou 690–705)
5 Dinastii și
10 Regate

907–960
Dinastia Liao
907–1125
Dinastia Song
960–1279
  Song de NodXia de Vest
  Song de SudJin
Dinastia Yuan 1271–1368
Dinastia Ming 1368–1644
Dinastia Qing 1644–1911
PERIOADA MODERNĂ
Republica Chineză 1912–1949
Republica Populară
Chineză

Istoria Republicii
Populare Chineze

1949–present
Taiwan
Istoria Taiwanului
1949–present

Dinastia Qin ( chineză: 秦朝; pinyin: Qín Cháo, Wade-Giles: Ch'in Ch'ao) a fost o dinastie care a condus China între 221 î.Hr și 207 î.Hr.. A fost precedată de dinastia feudală Zhou și urmată de dinastia Han în China. Unificarea Chinei în 221 î.d.Hr. sub Primul împărat Qin Shi Huangdi (sau Shih Hwang-Tih) a marcat începuturile Chinei imperiale, o perioadă care a durat până la căderea dinastiei Qing în 1912.

Imperiul

Regalitatea a luat sfârșit în anul 256 î.e.n., când regele Nan, din dinastia Zhou, lipsit de orice prerogative, a murit fără a lăsa urmași. Meritul unificării Chinei îi revine puternicului stat militarist Qin (225-206 î.e.n.), stat care ocupa o suprafață importantă de teritoriu pe malul apusean al Fluviului Galben. Regii Qin au luptat împotriva rivalilor lor cu o rară ferocitate și au cucerit rând pe rând toate marile regate feudale chineze. În vâltoarea acestor lupte dramatice, dinastia Zhou dispare după opt secole de existență, record de longevitate între toate dinastiile chineze . În anul 247 î.e.n., la vârsta de treisprezece ani, Zheng s-a urcat pe tronul țării Qin și în anul 221 î.e.n., după victorii deosebite a cucerit întreaga Chină și le-a cerut miniștrilor săi să-i găsească un titlu care să fie pe măsura meritelor sale.După îndelungate dezbateri aceștia i-au propus titlul de Suveran August ( Huangdi ) pe care l-a adoptat, hotărând să fie numit Primul Suveran August ( Shi Huangdi), succesorii săi au fost numiți al doilea, al treilea și tot așa. Numele pe care și l-a atribuit își are originea într-o tradiție antică potrivit căreia China avusese la începuturile existenței sale trei ,,Huang” (,,Auguști”) și apoi cinci Di (,,Suverani”) . Prin mai multe elemente, noua concepție de Imperiu era atașată de trecut și împrumuta mult din vechea regalitate Zhou: alegerea unei culori ( negru), a unui număr și a unui element cunoscut ca fiind favorabil dinastiei ( apa ) . Qin Shi Huangdi a ales numărul șase drept număr etalon și a domnit în virtutea elementului apă. El a hotărât ca drapelele și hainele să aibe culoarea neagră, culoare ce corespunde apei. Pălăriile oficiale au avut șase degete lungime, iar atelajele trăsurilor, șase cai . Acum, funcția regală nu mai este numai religioasă, suveranul jucând rolul unei autorități efective și dorește să își etaleze puterea. El poruncește să se construiască la Xian yang un palat grandios, unde pot locui 10.000 de persoane și unde sunt reconstituite palatele princiare ale regatelor cucerite. Atunci când se exprimă folosește pentru a se autodesemna un pronume special: Zhen ( noi). Atunci când deleagă autoritatea unuia dintre funcționarii săi, lucrul acesta se face prin intermediul fu, al insignei formate din două jumătăți potrivite perfect, una dintre ele era oferită celui care își primea misiunea, cealaltă era păstrată în cancelarie, pentru control. Victoria statului Qin împotriva dușmanilor săi a fost posibilă numai prin organizarea unei armate bine echipate și cu o disciplină strictă, pe lângă competența comandanților și viziunea monarhului. Cronicile vorbesc de sute de mii de capete tăiate (nu se luau prizonieri de război). Deși această brutalitate era ceva comun în China Veche, totuși acest tablou sângeros al unificării prin foc și sabie a prefațat, ca o prevestire, duritatea regimului instaurat de Qin Shi Huangdi în noua sa stăpânire. Prințul din Qin a început prin a anexa teritoriile vecine de pe cursul mijlociu și inferior al Fluviului Galben, statele Zhao, Wei și Han ( actuale provincii Shanxi și Henan), regatul central Chu ( între Huang-He și râul Huai), apoi Qi (în Shandong). Atunci când această primă unificare a fost realizată, el a organizat campanii în zone mai îndepărtate, în regiuni considerate încă barbare. La nord-est, a ajuns până în Coreea, în nord, s-a lovit de Xiongnu (hunii), populații nomade care erau pe cale să organizeze o puternică confederație și s-a oprit pe Fluviul Galben pentru a preveni o invazie . Către sud a trimis patru armate care au ajuns până la mare, în apropiere de Guangzhou ( actualul oraș Canton) și continuă înaintarea sa până în nordul actual al Vietnamului. În felul acesta este marcat, încă de la origini, cadrul în care China istorică se va dezvola încetul cu încetul. Împăratul Qin a poruncit să se înceapă construirea Marelui Zid Chinezesc, pentru a-și apăra țara împotriva invaziilor popoarelor de păstori și războinici nomazi din stepele Mongoliei. Spațiul astfel delimitat era extrem de divers. Pentru a realiza omogenizarea sa, Qin Shi Huangdi a suprimat toate fiefurile, toate principatele locale și a creat, pentru a le înlocui, treizeci și șase de jun sau prefecturi, cu structuri identice . El a organizat o rețea de drumuri, care porneau din noua capitală, Xian’yang ( aproape de actualul Xi’an din provincia Shaanxi). Împăratul Qin Shi Huangdi a desființat celelalte state și a pus bazele unei autorități puternice, centralizate, care avea la bază o armată puternică, o administrație eficientă și un cod de legi foarte strict. Imediat după instaurarea noii ere, Qin Shi Huangdi a vizitat toate regiunile Imperiului și a făcut pelerinaje la toate locurile sfinte tradiționale, dar zeii l-au primit rău pe cel care conducea după principii elaborate într-o epocă de tiranie. Pe muntele Siang, divinitățile locale au trimis un vânt care aproape l-a impiedicat să treacă fluviul Yhuziang. Împăratul a poruncit să fie doborâtă pădurea de aici și apoi muntele să fie vopsit în roșu ca un criminal . Sistemul de unități de măsură, moneda și scrierea chineză au fost unificate și standardizate în această perioadă. Valoroasă s-a dovedit, în acest sens, experiența fostelor state rivale regatului Qin, care cu mult înaintea unificării își construiseră vaste fortificații cu aceeași finalitate. Dar proiectul Qin va fi marcat, spre deosebire de aceste încercări anterioare, de titanismul acelei epoci de înnoire pentru China, având proporții cu adevărat grandioase. Marele Zid Chinezesc, extins și refăcut de dinastiile următoare, se întinde acum pe o lungime de 7 240 km, de la Marea Galbenă până în provincia Xinjiang, în vestul Chinei . Qin Shi Huangdi datora o bună parte din succesul său reformelor radicale adoptate de către predecesorii săi, cât și de către consilierii legiști ai acestora. O dată ajuns stăpân al Imperiului, el a continuat să acorde încredere aceleiași școli de gândire, care dorea instaurarea unei puteri centrale absolute, precum și a unui cod penal sever și a unui sistem de legi aplicabile tuturor. Împăratul a înlăturat vechea nobilime, i-a confiscat armele, i-a distrus fortificațiile și nu a ezitat să deporteze pe unii dintre ei. El i-a ținut sub control pe intelectuali care, până atunci, formaseră o mare parte din clientela seniorială, mereu gata să critice sau să contrazică. Cărțile clasice, care exprimau gândirea vechii aristocrații, au fost condamnate la ardere ( 213 î.e.n.) și nu au fost păstrate decât cărțile de utilitate practică ( medicină, agricultură, divinație). Literații confucianiști au fost hărțuiți și supravegheați, câteva sute dintre ei au fost uciși.

Pentru consolidarea imperiului, Qin Shi Huangdi a luat măsuri care deseori duc cu gândul, privind retrospectiv, la regimurile totalitare ale secolului XX. Împăratul Qin a impus populației impozite grele și a procedat la recrutări forțate de masă atât pentru armată, pentru a-și susține campaniile militare ample, cât și pentru ambițioasele sale proiectele de construcții. Prioritatea este deținută de producția agricolă, iar țăranul-soldat, supus corvezilor și conscripției, devine elementul fundamental. Familiile țărănești sunt împărțite în grupuri responsabile colectiv . Un cod sever, plin de pedepse crude ține recalcitranții în frâu. Din cauza regimului aspru și a impozitelor grele, după 211 î.e.n., când împăratul Qin Shi Huangdi a murit, a izbucnit o puternică răscoală țărănească în urma căreia urmașul său a fost detronat, iar dinastia Qin și-a încetat existența . Pe fondul evenimentelor va veni la putere, pentru aproape patru secole (206 î.e.n. – 220 e.n. ) dinastia Han, care va prelua într-un mod creator realizările predecesoarei ei. Întemeietorul dinastiei, Liu Pang a primit după moarte, pentru meritele sale numele de Kao-Zî ( Strămoșul Suprem). În anul 180 î.e.n., s-a urcat pe tron împăratul Wen, care a avut drept unică preocupare îmbunătățirea stării poporului, reușind să aducă țara la un nivel ridicat de prosperitate. Wen a emis numeroase decrete inspirate din tradițiile antice și a formulat urmatorul principiu: ,, Drumul Cerului (Tian Tao) spune că Dezastrele provin din acțiuni detestabile, în timp ce Prosperitatea apare în urma Virtuții. Greșelile tuturor funcționarilor își au originea în mine.” Urmașul său, împăratul Wu (156 î.e.n.-29 martie 87 î.e.n.), a fost unul din cei mai importanți împărați ai Chinei și al șaptelea din dinastia Han. La naștere a purtat numele de Liu Che, și a urcat pe tron în 141 î.e.n., având avut o domnie lungă de 54 de ani. A preluat tronul de la tatăl său Han Jingdi care prin înăbușirea revoltei "Celor șapte State" (154 î.e.n.) a reușit centralizarea puterii statului. În timpul domniei sale confucianismul a fost sprijinit puternic, devenind obligatorie în administrație. Prin această măsură s-a combătut alchimia taoistică, două curente filosofice ce s-au combătut vehement. În aceeași perioadă apare buddhismul, dar care devine o religie oficială numai în anul 65 î.e.n. în timpul domniei lui Han Mingdi. În timpul domniei lui Wu, au fost purtate numeroase războaie, imperiul extinzându-se până la Tarim și Valea Ferghana (102 î.e.n.- 101 î.e.n.) Coreea (108 î.e.n.), iar în sudul Chinei expansiunea a culminat cu cucerirea Cantonului (111 î.e.n.), până la granița cu Vietnam. Succesele din aceste războaie in special din sudul Chinei, au contribuit la consolidarea statului chinez și creșterea populației, această extindere teritorială a dus la înlesnirea contactelor comerciale, ca de exemplu cu Persia. Politica lui externă s-a concentrat mai ales asupra apărării contra triburilor nomade Xiongnu care efectuau invazii asiatice, iar prin intermediul trimisului, său Zhang Qian, a obținut o alianță cu tribul Yuezhi. De asemenea, s-a acordat o mare importanță creșterii cailor, element important pentru dezvoltarea cavaleriei, acțiune ce își arată roadele în 119 î.e.n, prin înfrângerea suferită de Xiongnu. În final, dinastia Han a fost slăbită de rivalități politice și corupție. Statele vasale puternice s-au revoltat și a izbucnit o mișcare de revoltă de mari dimensiuni, care a pus capăt dinastiei în anul 220 e.n. Din acest an, China s-a despărțit în trei regate rivale, amenințate de invaziile triburilor nomade din nord. Moștenirea lăsată de prima dinastie: Qin, care a durat atât de puțin, este de o importanță capitală pentru întreaga istorie a Chinei. Titlul imperial a putut să supraviețuiască timp de mai mult de două milenii în ciuda amintirii odioase pe care a lăsat-o cel care l-a purtat primul, pentru că el corespunde imaginii unei unități a ținuturilor Chinei, care rămâne un model și în zilele noastre. Istoria Chinei nu este o succesiune de dinastii asemănătoare ci o permanentă încercare de a oferi un echilibru influențelor venite din toate colțurile, modurilor de trai extrem de variate, condițiilor geografice diverse. Adevarata obsesie a conducătorilor chinezi a fost mereu efortul către unificare, al cărui model și arhetip se regăsesc în acțiunile lui Qin Shi Huangdi. Multe dintre măsurile adoptate de marele unificator i-au supraviețuit. Imperiul chinez a avut o uriașă istorie timp de două milenii și se încheie cu prăbușirea dinastiei Qing, în anul 1911, când este instaurată Republica.

Alte limbi
Afrikaans: Qin-dinastie
Alemannisch: Qin-Dynastie
asturianu: Dinastía Qin
български: Цин (3 век пр.н.е.)
brezhoneg: Tierniezh Qin
буряад: Цинь улас
català: Dinastia Qin
Mìng-dĕ̤ng-ngṳ̄: Cìng-dièu
čeština: Dynastie Čchin
Deutsch: Qin-Dynastie
Ελληνικά: Δυναστεία Τσιν
English: Qin dynasty
Esperanto: Dinastio Qin
español: Dinastía Qin
euskara: Qin dinastia
français: Dynastie Qin
贛語:
客家語/Hak-kâ-ngî: Chhìn-chhèu
עברית: שושלת צ'ין
हिन्दी: चिन राजवंश
hrvatski: Qin (dinastija)
Հայերեն: Ցին դինաստիա
Bahasa Indonesia: Dinasti Qin
italiano: Dinastia Qin
日本語: 秦朝
Basa Jawa: Wangsa Qin
ქართული: ცინი
ភាសាខ្មែរ: រាជវង្សឈិន
한국어: 진나라
Latina: Domus Qin
lietuvių: Činų dinastija
latviešu: Cjiņu dinastija
монгол: Цинь улс
Bahasa Melayu: Dinasti Qin
မြန်မာဘာသာ: ချင်မင်းဆက်
Nederlands: Qin-dynastie
norsk nynorsk: Qin-dynastiet
occitan: Dinastia Qin
polski: Dynastia Qin
português: Dinastia Chin
srpskohrvatski / српскохрватски: Dinastija Qin
Simple English: Qin dynasty
slovenščina: Dinastija Č'in
српски / srpski: Династија Ћин
svenska: Qindynastin
Kiswahili: Nasaba ya Qin
Türkçe: Çin Hanedanı
ئۇيغۇرچە / Uyghurche: چىن سۇلالىسى
українська: Династія Цінь
Tiếng Việt: Nhà Tần
Winaray: Dinastiya Qin
吴语: 秦朝
მარგალური: ცინი
Vahcuengh: Caenzciuz
中文: 秦朝
Bân-lâm-gú: Chîn
粵語: 秦朝