Brescia

Comune di Brescia
—  Oraș  —
Brescia
Brescia
Drapel
Drapel
Coordonate: 45°32′20″N 10°13′13″E / 45°32′20″N 10°13′13″E / 45.538888888889; 10.220280555556

ȚarăItalia Italia
RegiuneLombardia
ProvincieBrescia

Cod ISTAT[*]017029

Guvernare
 - PrimarEmilio Del Bono[*] (Partito Democratico, )

Suprafață
 - Total90 km²
Altitudine149 m.d.m.

Populație (2005)
 - Total191.523 locuitori
 - Densitate2.128 loc./km²

Fus orarCET (+1)
 - Ora de vară (DST)CEST (+2)
Cod poștal25100
Prefix telefonic030

Localități înfrățite
 - BetleemStatul Palestina[*]
 - DarmstadtGermania
 - KaunasLituania
 - BouakéCoasta de Fildeș
 - LogroñoSpania
 - MaringáBrazilia
 - BiancavillaItalia
 - PescaraItalia
 - ShenzhenRepublica Populară Chineză
 - Toluca de LerdoMexic
 - MahacikalaRusia
Denumirea localnicilor
 - Ziua15 februarie

Prezență online
Brescia
GeoNames Modificați la Wikidata
OpenStreetMap Modificați la Wikidata
facebook Modificați la Wikidata

Poziția localității Comune di Brescia
Poziția localității Comune di Brescia

Brescia este un oraș situat în apropiere de Lacul Garda în Italia de nord. Ea face parte din regiunea Lombardia. Orașul este situat la poalele Alpilor, între Mella și Naviglio, având o populație de 191.523 de locuitori. Orașul Brescia este al doilea oraș ca mărime din regiunea Lombardia, după capitala acesteia Milano. Orașul este capitala administrativă a provinciei Brescia, una dintre cele mai întinse provincii din Italia.

Regiunea Brescia are în prezent aproximativ 1 259 189 locuitori. În antichitate ea a fost denumită Brixia, fiind un important centru istoric ce pastrează incă o serie de monumente romane și medievale, printre care și castelul orașului.

Istoric

Istoria antică

În ceea ce privește fondarea Bresciei există diferite versiuni mitologice. Una dintre acestea îi atribuie lui Hercules fondarea cetății în timp ce o alta desemnează ca fondator al acesteia pe un supraviețuitor al asediului Troiei - Altilia (celălalt Ilium). Există desigur si o a treia legendă ce-l socoteste drept fondator al Bresciei pe regele Liguriei Cidnus, ce a invadat Campia Padan în Epoca Bronzului târziu .Alți scolari atribuie fondarea acestei cetăți etruscilor.

Invadată de către Gauls Cenomani, aliat al isubrilor, in sec.IV î.Hr., Brescia a devenit capitala acestora; orașul a devenit roman abia in 225 î.Hr.. În timpul războiului contra Cartaginei Brixia a fost de obicei aliată romanilor: in 202 î.Hr. ea a făcut parte din Confederația Celtă împotriva acestora, dar dupa aceea printr-o întelegere secretă, și-a schimbat decizia de început, atacandu-i prin surprindere pe isubri si distrugându-i. Ulterior cetatea si tribul au intrat în mod pașnic în lumea romană, ca aliat fidel, păstrându-și totuși o oarecare independență administrativă. În 89 î.Hr. ea a fost recunoscută drept civitas (oraș) și în 41 î.Hr. a primit cetățenia romană. Augustus a înființat aici o colonie civilă (nu militară) în 27 î.Hr., și el împreună cu Tiberius au pus să se contruiască un apeduct care să o aprovizioneze. Brixia romană a avut cel puțin trei temple, un apeduct, un amfiteatru, un forum cu un nou templu datând din timpul lui Vespasianus, și câteva băi.

În anul 312 când Constantin l-a atacat pe Maxentius, la Brescia s-a încheiat un pact prin care atacatorii au fost forțați să se retragă pană la Verona. În 402 orașul a fost devastat de vizigoții conduși de Alaric. Hunii lui Atila au cucerit la rândul lor cetatea în 452, iar patruzeci de ani mai târziu aici a avut loc cea dintâi izbânda a generalului got Theodoric cel Mare în luptele contra lui Odovacer.

Istorie medievala

În 568 ori 569 Brescia a fost ocupată de către lombarzi care au transformat-o intr-una din capitalele ducatelor lor semi-independente. Primul duce a fost Alachis, care a murit în 573. Acestuia i-au urmat viitorul rege Rotharis și Rodoald, precum și Alachis II, un anticatolic fervent ce a fost ucis în bătălia de la Cornate d'Adda (688). Cel din urmă rege al Lombardiei , Desiderius, a fost de asemeni duce al Bresciei. În 774 Carol cel Mare a cucerit orașul și astfel a luat sfârșit Regatul Lombard din nordul Italiei.

Notingus a fost primul prinț-episcop (în 844) care a purtat titlul de conte (vezi Episcopatul Bresciei). Mai târziu autoritatea de episcop ca reprezentant imperial a fost gradual refuzată de către cetățenii și nobilii locali, Brescia devenind o comună liberă cam pe la începutul secolului al XII-lea. Ulterior ea și-a extins domeniul, la început pe seama propietarilor locali, iar mai apoi în defavoarea vecinilor săi, mai ales Bergamo și Cremona. Pe cea din urmă Brescia a invins-o de două ori la Pontoglio, iar apoi la Grumore (pe la mijlocul sec. al XII-lea) și în lupta de la Malamorte (1192).

În luptele succesive dintre cetățile lombarde și împărați, Brescia s-a implicat în unele ligi și în toate revoltele împotriva acestora. În Bătălia de la Legnano contingentul din Brescia a fost cel de-al doilea ca mărime după cel din Milano. Prin Pacea de la Constance (1183) ce a pus sfârșit războiului cu Frederick Barbarossa s-a confirmat oficial statutul său de comună liberă.

Memorabil este de asemenea asediul Bresciei de către Frederick II în 1238, datorat participării orașului la lupta de la Cortenova (27 noiembrie 1237). Brescia a ieșit totuși victorioasă din acest asediu. După căderea dinastiei Hohenstaufen, instituțiile republicane au decăzut în Brescia, ca de altfel și în celelalte orașe libere, familiile nobile deținătoare de putere (dintre care cele mai importante erau Maggi și Brusati, aceasta din urmă făcând parte din partidul pro-imperial dar anti-papal Ghibelline) contestându-și reciproc autoritatea. În 1258 ea a căzut în mâinile lui Eccelino din Verona.

În 1311 Împăratul Henric al VII-lea a asediat Brescia timp de șase luni, timp în care și-a pierdut trei pătrimi din armata sa. Mai târziu Scalingeri din Verona, ajutat de guelfi (ghibellinii) aflați în exil, a încercat să subjuge Brescia. Cetățenii Bresciei au apelat la ajutorul lui Johannes de Luxemburg zis "orbul", dar Mastino II della Scala l-a izgonit pe guvernatorul numit de acesta. Autoritatea sa a fost în curând contestată de Visconti de Milano, dar nici măcar stăpânirea lui nu a rămas nedisputată, astfel încât Pandolfo Malatesta în 1406 a cucerit orașul, ca zece ani mai târziu să-l cedeze lui Filippo Maria Visconti, care la rândul său îl va vinde venețienilor în 1426. Nobilii milanezi îl forțează pe Filippo să reia ostilitățile împotriva venețienilor, pentru ca în felul acesta să încerce să recucerească orașul, dar el a fost învins în bătălia de la Maclodio (1427), lângă Brescia. În 1439 Brescia a fost recucerită de Francesco Sforza, comandant venețian care la rândul său l-a învins pe Niccolò Piccinino, Filippo's condottiero. De aici încolo Brescia va rămâne sub dominația venețienilor, cu excepția perioadei 1512 - 1520, când va fi ocupată de armata franceză sub conducerea lui Gaston de Foix. La începutul secolului al XVI-lea ea a devenit unul dintre cele mai înstărite orașe ale Lombardiei, dar nu și-a revenit niciodată cu adevărat după dominarea sa de către francezi. Ulterior ea a împărtășit situația de excepție în acea vreme a republicii Veneția până în 1796, când a căzut sub dominația austriacă.

Istoria modernă

La finele epocii napoleoniene, Brescia a fost anexată de către statul austriac marionetă așa numit Regatul Lombardia-Veneția. Brescia s-a revoltat în 1848. Ea s-a distins încă o dată în revolta din martie 1849 supranumită Cele zece zile ale Bresciei, fiind singurul oraș lombardez care s-a raliat în ultimul an lui Charles Albert, motiv pentru care poetul Giosuè Carducci l-a numit "Leonessa d'Italia" ("Leoaica Italiei"). Din păcate însă după lupte îndârjite de stradă orașul a cedat în fața austriecilor conduși de Haynau.

În 1796 orașul a fost devastat când Biserica San Nazaro a fost lovită de fulger. Focul rezultat din aprinderea a 90,000 kg de praf de pușcă ce era depozitat acolo, a cauzat o explozie masivă ce a distrus a șasea parte din oraș și a ucis 3,000 locuitori.

Brescia a fost anexată Italiei în 1859.

Orașul a fost medaliat cu Medalia de aur pentru rezistența sa împotriva fascismului în timpul celui de-al doilea război mondial.

Pe 28 mai 1974 Brescia a căzut victimă unui sângeros atentat cu bombă ce a avut loc în Piazza della Loggia.

Alte limbi
العربية: بريشا
asturianu: Brescia
azərbaycanca: Breşiya
تۆرکجه: برشا
беларуская: Брэшыя
български: Бреша
brezhoneg: Brescia
català: Brescia
corsu: Brescia
čeština: Brescia
dansk: Brescia
Deutsch: Brescia
Ελληνικά: Μπρέσια
emiliàn e rumagnòl: Brësa
English: Brescia
Esperanto: Breŝo
español: Brescia
eesti: Brescia
euskara: Brescia
فارسی: برشا
suomi: Brescia
français: Brescia
Gaeilge: Brescia
galego: Brescia
עברית: ברשה
hrvatski: Brescia
magyar: Brescia
Հայերեն: Բրեշիա
interlingua: Brescia
Bahasa Indonesia: Brescia
Ido: Brescia
italiano: Brescia
日本語: ブレシア
ქართული: ბრეშა
한국어: 브레시아
Latina: Brixia
lumbaart: Brèsa
lietuvių: Breša
latviešu: Breša
македонски: Бреша
Bahasa Melayu: Brescia
Napulitano: Brescia
Nederlands: Brescia (stad)
norsk nynorsk: Brescia
norsk: Brescia
occitan: Breissa
polski: Brescia
Piemontèis: Bressia
پنجابی: بریسیا
português: Bréscia
Runa Simi: Brescia
tarandíne: Brescia
русский: Брешиа
संस्कृतम्: ब्रेशिया
sardu: Brescia
sicilianu: Brescia
Scots: Brescia
srpskohrvatski / српскохрватски: Brescia
Simple English: Brescia
slovenčina: Brescia (mesto)
slovenščina: Brescia
shqip: Breshia
српски / srpski: Бреша
svenska: Brescia
Kiswahili: Brescia
ślůnski: Brescia
Türkçe: Brescia
татарча/tatarça: Брешия
українська: Брешія
اردو: بریشا
oʻzbekcha/ўзбекча: Bresha
vèneto: Bressa
Tiếng Việt: Brescia
Volapük: Brescia
Winaray: Brescia
中文: 布雷西亚
粵語: 布雷西亞