Blocada Berlinului

Zonele de ocupaţie de după război

Blocada Berlinului (24 iunie 1948 - 11 mai 1949) a fost una din primele crize majore internaționale ale Războiului Rece, marcată de momentul când Uniunea Sovietică a blocat accesul rutier și feroviar către Berlinul de Vest.

Criza a luat sfârșit atunci când Uniunea Sovietică a permis sosirea ajutoarelor americane, britanice și franceze, care erau trimise pe calea aerului în Berlinul de Vest, operațiune cunoscută sub numele de Operațiunea Vittles. Blocada Berlinului a fost una dintre cele mai mari blocade din istorie.

Istoric

La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial în Europa, la 8 mai 1945, trupele sovietice și cele occidentale (americane, britanice și franceze) se aflau pe poziții arbitrare, pe o linie care trecea prin centrul Europei. De la 17 iulie la 2 august, 1945, Puterile Aliate victorioase au ajuns la o înțelegere în cadrul Conferinței de la Potsdam, asupra soartei Europei postbelice, împărțind Germania învinsă în patru zone de ocupație (întărind, astfel, principiile Conferinței de la Malta), și împărțind și orașul Berlin în patru zone, denumite, apoi, Berlinul de Est și Berlinul de Vest. Sectoarele francez, american și britanic constituiau o enclavă în zona de ocupație sovietică și, prin urmare, un punct de acumulare a tensiunilor corespunzătoare prăbușirii alianței occidentale cu Uniunea Sovietică din timpul războiului.

Alte limbi
العربية: حصار برلين
azərbaycanca: Berlin böhranı
français: Blocus de Berlin
Bahasa Indonesia: Blokade Berlin
한국어: 베를린 봉쇄
lietuvių: Berlyno blokada
Bahasa Melayu: Sekatan Berlin
norsk nynorsk: Berlinblokaden
português: Bloqueio de Berlim
srpskohrvatski / српскохрватски: Berlinska blokada
Simple English: Berlin Blockade
slovenčina: Berlínska blokáda
српски / srpski: Блокада Берлина
中文: 柏林封鎖