Biserica Catolică Siriacă

Biserica catolică siriacă este o biserică catolică orientală de rit antiohian și are practici comune cu biserica siriacă ortodoxă. Patriarhul bisericii siriace catolice poartă titlul de Patriarh al Antiohiei și a tuturor sirienilor din Orient și are reședința la Beirut, în Liban. Titulatura actuală a patrirhului este Ignațiu Josif III Younan. Din 21 ianuarie 2009, papa Benedict al XVI-lea i-a acordat comuniune ecleziastică în 22 ianuarie 2009.

Istorie

Patriarh al acestei bicerici este Ignațiu Iosif al III-lea Yunan, din 2009. Biserica Antiohiei este continuatoarea comunității creștine fondate în Antiohia de către apostolii Petru (considerat ca primul său episcop) și Pavel, care sunt ocrotitorii săi. În diptice Biserica Antiohiei este înscrisă pe locul al treilea între Bisericile Ortodoxe, după Constantinopol și Alexandria.

În timpul primelor concilii ecumenice, Patriarhul de Antiohia deținea autoritatea asupra Diecezei Orientului, care se întindea de la Marea Mediterană până la Golful Arabiei.

În secolul al V-lea, creștinii din Siria resping regulile stabilite la Conciliul de la Calcedon (451), conform căruia biserica creștină siriacă, împreună cu alte biserici din Asia și Africa ar fi erezii monofizite. În anii 1237 și 1247 s-au făcut încercări de unire cu Roma, însă nu a fost cu succes.

Mulți sirieni s-au convertit la catolicism, în anul 1626, odată cu stabilirea călugărilor capucini și iezuiți la Alep. În anul 1656, Andrew Akhidjan, preot siriaco-catolic a fost ales episcop de Alep și patriarh al tuturor sirienilor. Cu toate acestea, după el nu a avut loc o succesiune a episcopilor catolici, din cauza situației vitrege a relațiilor dintre catolici și creștinii care nu aparțin Conciliului de la Calcedon.

În timpul cruciadelor, relațiile care au existat între episcopii catolici și cei ortodocși sirieni au fost destul de bune, unii episcopi luând în considerare și unirea cu Roma.

Conducerea otomană prefera ortodoxismul oriental în locul catolicismului, și îl și sprijinea în același timp, astfel că în secolul 18 creștinii catolici sirieni au fost persecutați, mult timp neavând niciun episcop și fiind împinși să-si desfășoare activitatea în secret și să-și mențină activitatea ascunsă. În anul 1782, marele sinod ortodox sirian l-a ales patriarh pe mitropolitul Michel Jaweh din Alep. La scurt timp după ce a fost ales s-a declarat catolic, s-a refugiat în Liban și a construit mănăstirea „Our Lady of Shafah”. După Jawah a urmat o succesiune neîntreruptă de patriarhi siriaco-catolici. În 1829, divanul otoman a acordat recunoașterea legală bisericii siriaco-catolice, iar reședința patriarhului s-a stabilit la Alep în 1831, apoi s-a mutat la Mardin în 1850.

În anii „20, patriarhia a fost mutată la Beirut, unde au au plecat și mulți sirieni catolici.

Alte limbi