Armata Rusă de Eliberare

ROA chevron.svg Armata Rusă de Eliberare
( ru.: Русская освободительная армия,
de.: Russische Befreiungsarmee)
Bundesarchiv Bild 183-N0301-503, General Wlassow mit Soldaten der ROA.jpg
Generalul Vlasov vorbind cu soldații săi
Activă (oficial) 1944 – 1945
Țară Flag of the Soviet Union.svg Uniunea Sovietică
Apartenență Flag of the German Reich (1935–1945).svg Germania Nazistă
Ramură Wehrmacht Heer
Tip Infanterie
Mărime Corp de armată
Misiuni Al Doilea Război Mondial
Comandanți
Comandanți
notabili
Andrei Vlasov

Armata Rusă de Eliberare (în rusă: Русская освободительная армия, Russkaia osvoboditelnaia armia, cunoscută și ca „Armata lui Vlasov”) a fost un grup de forțe militare formate în mod covârșitor din etnici ruși, care au luptat de partea Germaniei naziste în timpul celui de- al Doilea Război Mondial.

Armata Rusă de Eliberare a fost formată de fostul general al Armatei Roșii Andrei Vlasov, care a încercat să unească opozanții regimului comunist din URSS. Printre voluntarii Armatei lui Vlasov s-au aflat prizonieri de război sovietici și membri ai emigrației ruse „ albe” (mulți dintre aceștia veterani ai Armatei Albe care a luptat împotriva forțelor bolșevice în timpul Războiului Civil Rus). La 14 noiembrie 1944 Armata Rusă de Eliberare a fost redenumită „Forțele Armate ale Comitetului pentru Eliberarea Popoarelor Rusiei” (VS-KONR).

Origini

Voluntarii ruși care s-au înrolat în forțele terestre germane ( Wehrmacht Heer) au purtat însemnul ROA pe mâneca tunicii. Armata lui Vlasov nu a existat cu adevărat niciodată, dar a fost prezentată ca o realitate de către propaganda nazistă. Acești voluntari, cunoscuți drept Hiwi (un acronim al Hilfswilliger în traducere „dispuși să ajute”) nu s-au aflat niciodată sub comanda sau controlul vreunui comandat rus. Ei s-au aflat tot timpul sub comanda unor ofițeri germani, îndeplinind inițial sarcini auxiliare, nu de luptă. După o vreme, unii dintre comandanții germani au format din rândul acestor voluntari mici unități înarmate, folosite la început pentru combaterea partizanilor sovietici.

Adolf Hitler a permis ca ideea existenței Armatei Ruse de Eliberare să fie folosită pentru propagandă, dar nu a permis să se formeze vreo unitate combatantă. Ca urmare, diferiți soldați sovietici au dezertat sau s-au predat germanilor în speranța că se vor alătura unor forțe ruse anticomuniste, care de fapt nu au existat niciodată. O mare parte a prizonierilor de război sovietici s-au oferit voluntari numai pentru a scăpa din lagărele naziste unde se murea de foame.

După capturarea sa și trecerea fățișă de partea germanilor, generalul Vlasov s-a străduit să convingă Înaltul Comandament German de oportunitatea organizării unei forțe combatante antisovietice, aflate în totalitate sub control rus. Hitler și apropiații săi au refuzat chiar și să ia în discuție o astfel de posibilitate.

În ciuda nesiguranței statutului lui Vranghel și a ROA, pe la mijlocul anului 1943 existau câteva sute de mii de foști voluntari exsovietici care luptau în cadrul forțelor germane, ca Hiwis sau ca Osteinheiten (Voluntari din răsărit). Cei din urmă au fost repartizați încă din 1942 în spatele frontului, unde asigurau securitatea căilor de comunicație și luptau împotriva partizanior. Totuși, germanii erau îngrijorați de credința acestor voluntari, iar după eșecurile din vara anului 1943 situația tuturor forțelor antisovietice a devenit complicată. La 12 septembrie, Armata a 2-a germană a retras trupe de pe front pentru a face față rebeliunilor și dezertărilor din cadrul unităților de Hiwis. [1] După e serie de revolte și mai multe dezertări [2], comandanții germani au decis în septembrie 1942 că gradul de încredere în aceste unități a scăzut foarte mult. În octombrie 1943 comandantul Armatei a 8-a afirma cu tristețe că est-europenii nu mai sunt de încredere [3]. Cu puțin timp înainte fuseseră stabilite măsuri pentru înăbușirea rebeliunilor și dezertărilor, printre care și investirea comandanților de regiment cu puteri sporite pentru instituirea unor curți marțiale care să judece sumar, după care să urmeze o execuție rapidă a vinovaților.

Germanii au considerat că este de dorit ca trupele Hiwi să fie îndepertate din zona, unde simpatizau cu populația locală și au decis să le trimită pe frontul occidental, unde majoritatea lor a ajuns la sfârșitul anului 1943 și începutul lui 1944. [4]

Un mare număr dintre batalioanele acestea au fost încorporați în diferite divizii de pe frontul de vest. Numeroși dintre acești soldați au fost destinați pazei Zidului Atlanticului. Pe Ziua Z, soldații estici, lipsiți de o motivație serioasă să lupte împotriva Aliaților, s-au predat în număr mare. Au fost și câteva cazuri în care acești soldați au luptat cu îndârjire, în special datorită propagandei greșite a Aliațior, care a promis o repatriere rapidă în Uniunea Sovietică a celor care s-ar fi predat.

În total, 71 de batalioane „estice” au servit pe frontul de răsărit, iar alte 42 au luptat în Belgia, Finlanda, Franța sau Italia.

Alte limbi
français: Armée Vlassov
srpskohrvatski / српскохрватски: Ruska oslobodilačka armija